Acestea le zicea și bietul meu Gheronda. Gheronda avea desigur multă pază la gură și era sfințit.  Vi le voi spune și altă dată. În obștea  noastră eram oameni vii și vedeam și auzeam. Cum ne duceam să spunem un cuvânt despre ceva care se întâmpla în afara obștii noastre:

- Știi, gheronda, s-a întâmplat aceea, - bătaie!

- Aici, zicea, nu aduceți discuții despre lucruri în afara obștii. Aici înlăuntru, vom căuta la ale noastre. Nu aveți nici o treabă să vă ocupați cu ce face vreun părinte. Mai ales bietul părinte Arsenie, care era cel mai simplu și sfințit, zicea câte un cuvânt:

- Știi, gheronda, acesta este nepăsător, nepurtător de grijă, leneș. Imediat îi punea canon.

- Arsenie, caută la Arsenie și lasă-l pe acela. Acela știe cum se va mântui. Dar tu nu știi cum te vei mântui, care deschizi gura ta și vorbești.

Așa ne avea gheronda, și nu vorbea, binecuvântatul, niciodată. Nu-l auzeai niciodată să zică vreun cuvânt despre unul sau altul dintre călugări. Noi spunem două mii, dintre care cel dintâi sunt eu. Acum am auzit atâtea și suntem așa. Gândește-te să nu le fi auzit deja, ce vei spune?

Vreau să spun că așa s-au silit pe ei înșiși Sfinții Părinți și au înaintat și au ajuns la cer. Și acum strigă demonii din pricina lui Gheronda Iosif, că se întoarce la mănăstiri și ajută. Și într-adevăr ne ajută părintele acum că este acolo sus. Părintele credeți că stă degeaba?  Aici nu a stat degeaba și va sta acum acolo sus, când vede lucrurile, cum este Raiul și care sunt osândele, și ne vede și pe noi aici jos ce facem! Pe-aici umblă părintele și ne ajută! De câte ori nu ne-a scăpat din mari rele și noi nu știm de unde vine ajutorul. Avem un așa de mare mijlocitor în cer! De aceea să cerem rugăciunea părintelui, fiindcă se îngrijește de noi.

Cât putem, copii, să păzim acestea pe care ni le învață părinții noștri. Adică să luptăm împotriva închipuirilor, împotriva gândurilor, să avem între noi dragoste, atenție, să nu ne osândim unul pe altul, să nu ne înghiontim unul pe altul spre cădere, să ne facem canoanele noastre și să ne împlinim datoriile noastre, fiindcă mâine vom muri. Și tot ce avem în traistă, aceea vom lua cu noi în lift. Luați cu voi dincolo fapte bune și lucruri bune! Luați pâine, luați cozonac, luați fructe! Nu luați cu voi gunoaiele și resturile și toate tinichelele și cutiile vechi. Puneți în traistă fapte bune, cu acestea veți trece dincolo, pe cealaltă lume.

Aici au trecut atâția ani. Ce am înțeles? Eu mă apropii de 60 de ani, altul de treizeci, altul de 20. Ce am înțeles? Ca și cum ieri am fi venit pe lume și acum plecăm pe lumea cealaltă. Iată, bolile, iată, cancerul, și așa unul după altul plecăm dincolo. Iată, părintele Efrem, fericitul, a plecat la patruzeci de ani. Eu l-am pregătit mai dinainte, i-am spus diferite lucruri din experiență. Că eu voi pleca, voi face aia și aia. Să nu faci asta, să-l îndrepți pe acela și pe celălalt, îl sfătuiam. Aici cu noi era, nu? Iată-l acum că șade acolo jos. Nu era aici cu noi? Nu ne cânta, nu ne întorcea, nu ne slujea? Mai este acum aici? Nu. S-a dus. Acum zace în mormânt, iar suflețelul lui este în ceruri. Cum spun și eu acum, așa le zicea și acela. Și totuși a plecat. Acesta e adevărul. Părintele a plecat și eu am rămas în urma lui. Și acum socotiți că nu ne ajută părintele? Ne ajută, așa cum ne ajută toți părinții care au plecat dincolo. Ați văzut câte accidente sunt și câți monahi scapă! Și părintele nostru a scăpat, și părintele de la Xiropotamou a scăpat. Cine știe ce rugăciune a prins și ce Sfânt l-a ajutat și a scăpat!

Gheronda Efrem Aghioritul (Filotheitul) - Despre înfruntarea ispitelor