M-am pomenit odată aici cu un om tânăr. Era el aşa, cam delicat, venea de la Bucureşti – şi m-a întrebat: „Dumneata eşti părintele Paisie?”

Şi i-am răspuns aşa: „D-apoi, or mai fi şi alţii, n-oi fi numai eu”.

Dar el a zis: „Am auzit de dumneata şi am venit să te văd”. Şi atunci i-am zis eu cuvântul acesta:

Să nu crezi tot ce auzi,

Să nu faci tot ce poţi,

Să nu spui tot ce ştii,

Să nu dai tot ce ai.

Vai de acel om căruia îi va prisosi mai mult lauda, decât viața şi faptele!

(Părintele Paisie de la Sihla, Editura Bizantină, București, 1999, p. 85)