Lavanda, un calmant natural desăvârşit

Stil de viaţă

Lavanda, un calmant natural desăvârşit

    • Lavanda, un calmant natural desăvârşit
      Lavanda, un calmant natural desăvârşit

      Lavanda, un calmant natural desăvârşit

Astăzi vom vorbi despre o plantă foarte îndrăgită în toată lumea pentru coloritul, dar mai ales pentru parfumul său delicat. Dincolo de acestea, lavanda, pentru că despre ea este vorba, are şi multiple utilizări în terapeutică, cunoscute fiind atât efectele benefice ale uleiului de lavandă, cât şi ale infuziilor, tincturilor sau inhalaţiilor preparate din florile uscate ale plantei.

Originară din ţinuturile mediteranene, Africa de Nord, Africa de Sud-Vest şi insulele Canare, lavanda a ajuns în Europa din Arabia, prin intermediul negustorilor greci. În Europa medievală culturile s-au extins mai mult în sudul Franţei, Spania şi Italia, mai târziu şi în Anglia, răspândindu-se apoi în America de Nord, în Brazilia, Angentina, China, Japonia, India şi Bulgaria. În România, primele tufe de lavandă au fost aduse în jurul Capitalei de către grădinarii bulgari, după care s-au extins în culturile din sudul şi vestul ţării.

Lavanda sau levănţica, cum mai este denumită popular, este considerată o plantă minune, graţie posibilităţii de extragere a renumitului ulei eteric, cu parfum diafan, care transmite omului o stare plăcută de linişte, de calm interior. Astfel, planta este indicată în diferite afecţiuni, în funcţie de proprietăţile terapeutice specifice: sedative, antispasmodice, tonic-nervoase, întăritoare ale nervilor, uşor hipnotice, antiseptice, antibacteriene, carminative, coleretice, diuretice, sudorifice, antifebrile, antiinflamatoare, cicatrizante, dezinfectante, vermifuge şi puternic aromatizante.

Potrivit cunoscutului specialist în fitoterapie, prof. univ. dr. Constantin Milică, în medicina naturistă, cele mai frecvente utilizări ale lavandei sunt orientate spre tratamente în stări de iritabilitate nervoasă, spasme, migrene, vertij, ameţeli, surmenaj, neurastenie, isterie, dureri de cap, depresie psihică şi stări de melancolie. „Tratamentul cu lavandă este considerat cel mai eficient remediu în combatere insomniei cronicizate şi a paraliziei limbii”, susţine prof. Constantin Milică.

Însă nu doar bolile sistemului nervos găsesc o rezolvare cu ajutorul preparatelor pe bază de lavandă. Aceasta are rol stimulator, tonic şi antispasmodic în combaterea bolilor pulmonare: astm bronşic, pneumonie, congestie pulmonară, gripă, tuse (seacă, spastică şi convulsivă), guturai, laringită, stări febrile eruptive. De asemenea, este utilizată cu succes în tratarea bolilor de ficat, icter, hepatită cronică, dischinezie biliară (hipotonă şi atonă), indigestii şi indispoziţii stomacale, colici abdominale, greţuri, diaree, lipsa poftei de mâncare.

Uleiul volatil de lavandă are calitatea de a normaliza funcţiile cardiace, reducând hipertensiunea arterială şi îndepărtând reacţiile cardiace provocate pe fond nervos.

Iată câteva dintre reţetele pe bază de preparate din lavandă, pe care prof. Milică le recomandă în diverse afecţiuni:

- tinctura din 100 g flori de lavandă, în 500 ml alcool 600, macerată timp două săptămâni, are rol în tratarea stărilor de tristeţe, angoase şi insomnii. În cazul migrenelor, tinctura se diluează (o linguriţă la 100 ml apă fiartă şi răcită) şi se iau 4-6 linguri pe zi sau se aplică sub formă de comprese la tâmple;

- infuzia din flori de lavandă în amestec cu flori de sunătoare constituie un bun somnifer; se beau câte două căni de ceai cald, preparat sub formă de infuzie, într-o cură de 3-4 săptămâni;

- infuzia de lavandă (două flori uscate la 250 ml de apă clocotită), din care se consumă câte 3-4 ceşti pe zi, îndulcite cu miere de albine, este recomandată în afecţiunile căilor respiratorii;

- tinctura de lavandă, aplicată sub formă de comprese, cu masaj uşor pe piept, precum şi inhalaţii cu aburi de infuzie dau rezultate bune în bolile acute ale plămânilor, cum ar fi pneumonia, pleurezia, congestia pulmonară, angina şi gripa.

- în cazul tulburărilor digestive, este indicată infuzia (2-3 căni pe zi), maceratul din vin roşu (20-30 g flori la 1 litru vin din care se beau câte două păhărele) şi uleiul de lavandă (2-3 picături la copii şi 5-10 picături la adulţi, luate pe zahăr, de 2-3 ori pe zi, într-o cură de 5-6 zile pe lună).

Însă, lavanda are multiple alte utilizări în fitoterapie, fiind cunoscute efectele sale şi în tratamentele externe. Astfel, spălăturile locale, badijonări sau comprese imbibate cu infuzie concentrată (o lingură flori la 200 ml apă clocotită) au efecte în vindecarea unor răni, plăgi, ulceraţii, infecţii, acnee, cuperoză. Masajul cu ulei de lavandă (25 picături introduse în 50 ml ulei de floarea soarelui) are rolul de a vindeca rănile sângerânde, eczemele uscate, contuziile apărute  după căzături, de a regenera pielea, de a calma durerea şi pruritul tegumentar. De asemenea, compresele cu tinctură de lavandă (100 g flori macerate în 500 ml alcool 40 %) au acţiune favorabilă în contuzii, luxaţii, umflături, vânătăi, lovituri la tendoane, reumatism, gută şi nevralgii, iar stările de stres, insomniile, nevrozele pot fi depăşite cu succes după o baie de picioare cu tinctură de lavandă, timp de 30 minute.

*Materialele de pe acest site au caracter informativ. Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră, înainte de a începe o cură sau un tratament naturist.

Citește despre: