Găsim pretutindeni prilej de reflecție. În natură și în creația umană. Mai ales în artă, în arta autentică. Inclusiv în cinematografie, a șaptea artă, cum mai este numită ea. Desigur, există și multă sminteală în unele dintre filmele artistice de azi. Prea multă violență, prea multă sexualitate. Ca să nu mai vorbim despre doza din ce în ce mai toxică de corectitudine politică impusă de finanțatori. Dar încă mai putem găsi și filme din care se poate învăța câte ceva. Unele au chiar valențe terapeutice. Spre exemplu, unui om disperat, nemulțumit de viața lui sau în pragul sinuciderii îi putem recomanda „Viața e minunată”, un film din 1946. Cei care-și închipuie că există soluții omenești pentru a crea o societate perfectă sau măcar una în care toți să trăiască în armonie pot viziona pelicule ce ne arată că un astfel de viitor nu poate fi decât distopic ‒ cum ar fi „Divergent” (2014). Cine se roagă să „sară” în viață peste orice fel de moment dificil, rămânând doar cu clipele fericite, are ce învăța din pelicula „Click” (2006). Și exemplele pot continua.

Întrucât știu ce impact considerabil au filmele artistice, obișnuiesc să le vizionez pe acelea care-mi pot fi de folos pentru a înțelege ceva din mentalitatea omului de astăzi, dar și pentru a extrage din ele exemple ce pot fi utilizate în discuții sau chiar în predici. De altfel, la un moment dat am făcut o selecție de zece secvențe din diferite producții cinematografice pe care le-am folosit ca punct de plecare în conferințe pe teme creștine. Să vedeți cum se poate pleca de la „Matrix” (1999), pentru a ajunge la recomandările Părinților filocalici!

În rubrica de față m-am gândit să vă ofer șapte replici de film numai bune de comentat. Sper să vă fie de folos. În orice caz, sunt convins că măcar unele vă vor intriga.

***

Cardinalul Lamberto (interpretat de Raf Vallone), adresându-se lui Don Michael Corleone (Al Pacino), în filmul „Nașul” (III) (1990): „Uită-te la piatra asta. A stat multă vreme în apă, dar apa n-a pătruns în ea. (sparge piatra în două și-i arată interiorul) Uite, e perfect uscată. Același lucru s-a întâmplat și cu europenii. Timp de secole au fost înconjurați de creștinism, dar Hristos nu a pătruns. Hristos nu sălășluiește întru ei”.

***

Mr. Cobb (interpretat de Leonardo DiCaprio) în filmul „Inception” (2010): „Care e cel mai rezistent parazit? O bacterie? Un virus? Un vierme intestinal?... O idee! Rezistentă. Foarte contagioasă. Odată ce o idee pune stăpânire pe creier, e aproape imposibil de eradicat. O idee complet formată, complet înțeleasă, rămâne acolo. Acolo, undeva”.

***

John Bridger (interpretat de Donald Sutherland) în filmul „The Italian Job” (2003): „Încrede-te în toți, dar nu te încrede în diavolul din ei”.

***

Personajul Black (interpretat de Samuel L. Jackson) în filmul „The Sunset Limited” (2011): „Credința nu e ca necredința. Dacă ești un credincios, trebuie să ajungi într-un final la fântâna credinței și apoi nu mai trebuie să cauți mai departe. Nu mai ai unde. Dar necredinciosul are o problemă. E pus pe dezlegarea misterelor lumii. Dar orice lucru pe care-l cataloghează ca nefiind adevărat lasă două noi lucruri în urmă (sau ridică două noi probleme, n.m.)”.

***

Norris Anderson (interpretat de Gavin MacLeod) în filmul „Time Changer” (2002): „Domnilor, vă rog, ascultați-mă! Satana nu este împotriva moralei. El este împotriva lui Iisus Hristos. Un om poate avea un comportament moral toata viața și să meargă în iad după ce va muri. De Iisus Hristos avem nevoie cu toții și diavolul știe asta mai bine ca noi toți. Scopul Satanei este să-L despartă pe Iisus Hristos de poruncile Lui. Când vom face asta, oamenii se vor amăgi cu credința că, dacă duc o viață morală, vor primi binecuvântarea lui Dumnezeu și vor ajunge în Rai. (...) În cazul copilului căruia îi spun să nu fure... Dacă nu pot să-i spun că această poruncă e de la Domnul... mai bine să nu-i spun nimic și să-l las să fure. Atunci, poate, într-o zi, va simți nevoia unui Mântuitor”.

***

Elizabeth Jordan (interpretată de Priscilla C. Shirer) în filmul „War Room” (2015): „Câteodată mă lupt cu Dumnezeu. Dar nu ar trebui, pentru că El întotdeauna câștigă. Deci, știi, mă rog Domnului ca El să lupte pentru mine, căci m-am săturat să tot pierd. Dar nu împotriva lui Dumnezeu. Trebuie să pierd împotriva Domnului. M-am săturat să tot pierd în alte domenii unde doar mă lupt, dar continui să pierd de fiecare dată. Este epuizant. Deci învăț cum să nu lupt împotriva Lui, ci cum să-L las pe El să lupte pentru mine, astfel încât toată lumea să câștige”.

***

Părintele Anatolie (interpretat de Piotr Mamonov) în filmul „Ostrovul” (2006): „Virtuți? Virtuțile mele miros rău înaintea Domnului. (...) Mă întreb, de ce eu? De ce m-a ales Dumnezeu să îi călăuzesc pe frați? Ar trebui să fiu spânzurat pentru păcatele mele. În loc de asta, ei au făcut din mine aproape un sfânt. Ce e sfânt în mine? Nu este pace în inima mea”.