Felul în care societatea o conceptualizează „este cel mai semnificativ indicator al modului în care nașterea va fi organizată și desfășurată în acea societate”, scrie prof. Kathleen Doherty Turkel în volumul Women, Power, and Childbirth. A Case Study of a Free-Standing Birth Center (Praeger, 1995, p. 4).

În multe dintre cărțile publicate de către obstetricienii români de la mijlocul sec. al XIX-lea și până în anii ’20 ai sec. al XX-lea, sarcina era încadrată proceselor fiziologice, pentru ca treptat să fie mutată în zone ale patologiei. O celebrare a vieții a devenit eveniment medical.

Jael Backe, profesor la Julius-Maximilians-Universität din Würzburg, cu practică în ginecologie, genetică medicală și psihoterapie, însoțește femeile gravide, în călătoria lor fizică și spirituală, cu multă pasiune. În cartea „Schwangerschaft ist keine Krankheit. Welche Ratschläge und Untersuchungen Schwangere wirklich brauchen”, scrie că imaginea roz a îngrijirii prenatale devine din ce în ce mai puțin adevărată.

„Sarcina este o stare normală în viața unei femei, în care gravida experimentează procese fundamentale ale corpului și sufletului. Sarcina este doar o «circumstanță diferită» și nu o circumstanță patologică în viața unei femei. Medicina de astăzi susține din ce în ce mai mult sarcina ca fiind o situație de viață fundamental periclitată, situație în care numeroase riscuri amenință sarcina sau femeia însărcinată. Sarcina nu mai este concepută astăzi fără cuvântul «risc».” Îngrijorarea a fost strecurată în fiecare dintre aspectele vieții femeii însărcinate.

„În zilele noastre, sarcina este monitorizată de medic ca o boală cronică gravă. Nu este de mirare că speranța în bine dispare în sarcină, și, încetul cu încetul, se naște o frică generală de risc și femeile însărcinate devin extrem de preocupate. Dar cine propagă aceste riscuri? Suntem noi înșine medicii, plus toți furnizorii de servicii în sarcină și nenumărații consilieri care activează pe piața profitabilă a sarcinii.”

Backe se întreabă cât de mult din ceea ce este obligat de lege să le informeze pe femeile însărcinate, de exemplu pe cele cu vârsta de peste 35 de ani, le sporește anxietatea. Fiind „la volanul rutinei, oarbă de rutină”, reflectează dacă nu cumva este prinsă în „capcana informației” și observă în practica curentă că femeile gravide sunt „fundamental nesigure și speriate inutil”, iar „demonul riscului se ridică deasupra lor”.

Se consideră „anti-consilierul” care le oferă femeilor însărcinate curajul de a se elibera de riscul gândirii fabricate de toți „consilierii” existenți, profesioniști sau auto-proclamați. (Prof. Dr. med. Jael Backe, Schwangerschaft ist keine Krankheit. Welche Ratschläge und Untersuchungen Schwangere wirklich brauchen, 2012 by MVG Verlag, Münchner Verlagsgruppe GmbH, München, pp. 8-9).

Sarcina reprezintă o etapă firească, fiziologică în viața unei femei care decide și acceptă maternitatea, nicidecum o stare medicală care să presupună monitorizare specială ori o condiție de natură a compătimi femeia.

În perioada de graviditate se petrec schimbări numeroase, fizice și psihologice, justificate în raport cu evenimentul major – crearea, nutrirea și aducerea pe lume a unei noi vieți. Adesea, și mai ales în ultimele decenii, societatea tinde să considere transformările prin care trece corpul și psihicul mamei ca pe ceva negativ și, evident, de natură a pune femeia însărcinată în balanța evaluatorie a sistemului medical.

Chiar dacă medicina a evoluat, percepția negativă și teama ce însoțesc sarcina și nașterea a dus la „o paternalizare excesivă a femeilor însărcinate, care se simt adesea la mila unui sistem care le încarcă cu teste și nu țin cont deloc de opiniile lor. Informațiile pe care le primesc sunt în general rare și, în cele mai multe cazuri, sunt concentrate pe eventuale pericole și patologii. La toate acestea se mai adaugă și «poveștile îngrozitoare» pe care le aud de la alte mame, de la alte sarcini și nașteri, așa încât este lesne de înțeles ce se conturează în mintea viitoarei mame” (Alejandro Ojeda, El embarazo no es una enfermedad, sursa: https://www.serpadres.es).

Medicii se protejează de răspundere. În consecință, au medicalizat un proces fiziologic – sarcina – considerându-l, în 80% din cazuri, riscant și au adus femeia gravidă din ce în ce mai aproape de laborator și de orice sistem medical de explorare.

În loc de înțelegere și suport, femeia și familia sa, se întâlnește cu un discurs care îi introduce teama pentru ea și copil.

*** Textul integral al materialului publicat în săptămânalul Viața medicală, la rubrica „Opinii”, vineri, 7 august 2020