Întemeierea Schitului Lacu este legată de Icoana Maicii Domnului „Antifonitria Lacului” – datată în secolul al VIII-lea. Această icoană se păstrează în tezaurul Mănăstirii Sfântului Pavel şi a fost luată din această aşezare monahală, ce exista aici pe valea Lacului.

Loc de nevoinţă pentru monahi sârbi

În prima jumătate a secolului al XIV-lea, comunitatea de la Protaton a cedat regiunea monahilor sârbi care au împrumutat bani de la Mănăstirea Vatoped pentru a-şi construi aici chiliile lor. Mai târziu, însă, neputând înapoia suma împrumutată, sârbii au cedat această regiune Mănăstirii Vatoped. Aceasta, la rândul ei, luând în considerare dezavantajele provenite din depărtarea Schitului faţă de ea, a oferit-o Mănăstirii Sfântului Pavel, primind în schimb metocul Provlaka din Kareia.

Prezenţa sârbilor este atestată de următoarea inscripţie în limba slavonă: „Pomeneşte, Doamne, pe ctitorul Ioan ieromonahul şi părinţii lui, 1606”, care se află la Chilia Sfântului Nicolae, considerată cea mai veche chilie din schit.

Venirea monahilor moldoveni

La jumătatea secolului al XVIII-lea, schitul era deja locuit de monahi moldoveni. Schitul s-a pustiit pentru o vreme şi a fost restaurat de către monahul moldovean Daniil de la Mănăstirea Neamț (1760). El a organizat obștea de aici ca schit și a construit o biserică de lemn cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. De atunci Schitul Lacu este locuit de monahi români.

În anul 1821, după începerea Războiului de Independență al Greciei, călugării moldoveni și munteni au încetat să mai vină în Grecia, pe măsură ce situația a devenit tot mai periculoasă, în timp ce călugării bătrâni s-au întors în țara lor de origine sau au murit. Începând de prin anii 1830, Schitul Lacu cunoaște o perioadă de înflorire. Au început să vină călugări noi, iar schitul a ajuns să adăpostească până la 90 de călugări în 24 de colibe. Potrivit „Proschinitarului” călugărului Serafim, viețuiau în anul 1843 la schitul Lacu 32 de monahi români originari din mănăstirile Cernica și Căldărușani și existau, în plus, cinci chilii cu paraclise și 16 colibe, ridicate pe cei doi versanţi ai văii pline de vegetaţie.

Aici au vieţuit şi s-au nevoit mulţi monahi români, dintre care unii au ajuns chiar la măsuri mari de petrecere duhovnicească. Deşi condiţiile de trai au fost foarte grele de-a lungul veacurilor, totuşi numărul monahilor care au părăsit cele lumeşti şi patria lor pământească şi s-au nevoit aici a fost destul de mare.

Noi zidiri

În anul 1849 a fost construit un paraclis cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” în cimitirul schitului și o moară de apă în anul 1860.

În anul 1898 a început zidirea unei biserici centrale (kiriakon) mai încăpătoare cu hramul Sfântul Dimitrie. Lucrările de construcție făcute pe cheltuiala călugărului Iustin au fost finalizate în anul 1904, când biserica a fost completată cu pridvorul și clopotnița. Clădirea arhondaricului a fost construită cam în aceeași perioadă.

Astfel, la începutul secolului al XX-lea exista în jurul bisericii un complex de 24 de chilii și colibe, în care trăiau peste 120 de monahi.

Perioadă de declin

După Primul Război Mondial, monahismul athonit a intrat în criză, iar Schitul Lacu a decăzut spiritual şi material. Monahii bătrâni s-au stins din viaţă unul câte unul, iar tineri nu au mai venit, în primul rând din cauza piedicilor puse de autorităţile elene. Încet, dar sigur, chiliile s-au pustiit şi ruinat.

Procesul s-a accentuat după anul 1945, când regimul comunist a întrerupt orice legătură cu Muntele Athos. Astfel, ajutoarele ce mai veneau din partea credincioşilor români au încetat cu totul.

În anul 1975, Schitul Lacu mai avea doar 4 monahi bătrâni, în frunte cu egumenul Neofit Negară. În anul 1976, soseau din ţară 3 călugări tineri: ieromonahul Iulian Lazăr, monahul Meletie Ifrim de la Mănăstirea Sihăstria şi monahul Melchisedec de la Mănăstirea Putna.

Renaşterea schitului după căderea comunismului

După o perioadă de decădere a schitului cauzată de lipsa de vieţuitori, în ultima vreme, începând de prin anul 1992, prin străduinţa unor monahi râvnitori, Schitul Sfântul Dimitrie - Lacu a prins din nou viaţă.

Astăzi Schitul Lacu cunoaşte o perioadă de înflorire atât duhovnicească, cât şi materială. S-au reparat biserica centrală, arhondaricul, bisericuţa cimitirului şi s-au reconstruit chiliile vechi, din care rămăseseră numai nişte ruine. Schitul numără acum 14 chilii.

Viaţa duhovnicească şi activitatea culturală, precum şi frumoasele slujbe săvârşite după tipicul athonit, atrag nenumăraţi închinători însetaţi de izvoarele cele curate ale Ortodoxiei.

Lista chiliilor

1. Chilia „Buna Vestire” – Stareț: Ieromonahul Stefan
2. Chilia „Sfântul Artemie” – Stareț: Monahul Dosoftei
3. Chilia „Sfântul Prooroc Ilie” – Stareț: Monahul Simeon
4. Chilia „Întâmpinarea Domnului” – Stareț: Monahul Eftimie
5. Chilia „Înălțarea Domnului” - Stareț: Monahul Varsanufie
6. Chilia „Sfântul Ierarh Nicolae” – Stareț: Monahul Rafail
7. Chilia „Acoperământul Maicii Domnului” – Stareț: Monahul Isidor
8. Chilia „Sfântul Antonie cel Mare” – Stareț: Monahul Antonie
9. Chilia „Adormirea Maicii Domnului” – Stareț: Monahul Pavel
10. Chilia „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” – Stareț: Ieromonahul Pimen
11. Chilia „Nașterea Maicii Domnului” – Stareț: Ieromonahul Nicanor
12. Chilia „Izvorul Tămăduirii” – Stareț: Monahul Dimitrie
13. Chilia „Tuturor Sfinților Athoniţi” – Stareț: Monahul Partenie
14. Chilia „Sfinții Arhangheli”
15. Chilia „Tuturor Sfinților” (în construcție) – Stareț: Monahul Gamaliil
16. Chilia „Sfânta Treime” (în construcție) – Stareț: Monahul Pavel
17. Chilia „Sfântul Gheorghe” (în construcție) – Stareț: Monahul Mihail

(Foto) Schitul Sfântul Dimitrie - Lacu, Athos

(Foto) Ultimele zile de toamnă la Schitul Lacu – Athos

(Foto) Inedit: imagini din dronă cu Schitul Lacu din Sfântul Munte Athos