Roua dimineții răcoroase de toamnă se ridică de pe umerii tinerilor ce o încălzesc cu rugăciunile lor fierbinți aduse către Dumnezeu în aceste zile la Iași. Să-l considerăm doar un semn că Hristos este în mijlocul nostru. Și de ce n-ar fi, când mii de tineri veniți din toate colțurile lumii vorbesc aceeași limbă: Ortodoxia.

Folosindu-mă de limbaj comun al Ortodoxiei și profitând de bucuria duhovnicească a participării la Sfânta Liturghie, l-am întâlnit pe Părintele Doru Ovidiu Ursu, reprezentantul Serbiei la ITO 2017. Părintele este și secretar al protopopiatul Daciei Ripensis, protopopiat care aparține de Episcopia Dacia Felix, implicit de Patriarhia Română.

În Serbia, tinerii sunt neglijați, dar nu numai tinerii, ci mai ales Biserica este foarte neglijată. Părintele Doru este paroh la Biserica Ortodoxă Română din Orașul Bor, singura biserică ortodoxă, de altfel. Oraşul Bor are în jur de 40000 de locuitori. Din 12 sate care țin de acest oraş, 11 sunt româneşti, existând numai o biserică ortodoxă sârbească, una catolică şi o moschee. Cu toate acestea, părintele este încrezător în Dumnezeu, iar zâmbetul său oferă putere și curaj tinerilor ‒ puțini, dar extrem de valoroși pentru biserica pe care o păstorește: „​Țin minte, eu fiind crescut în Biserica Ortodoxă Română, când am ajuns acolo și am văzut o biserică atât de mică și atât de puțini oameni la o Sfântă Liturghie, am fost curios să aflu ce se întâmplă acolo. Pe parcursul timpului am început să înțeleg mai bine situația din Serbia, iar acum la o Sfântă Liturghie la care am în biserică 10-15 oameni mă simt împlinit și îmi dau seama că se lucrează… Biserica Ortodoxă Sârbă este la fel de populată ca și cea Ortodoxă Română, la o Sfântă Liturghie participând 20-30 de persoane, repet la o populație de 40000 de locuitori”.