Deși face parte din grupul femeilor evlavioase care l-au urmat pe Hristos, alături de apostoli, și care au descoperit gol mormântul Mântuitorului, Sfânta Mironosiță Ioana ne este mai puțin cunoscută. Despre ea nu se știu atât de multe informații, spre deosebire de Sfânta Maria Magdalena, prima femeie vindecată de Iisus Hristos, sau de Salomeea, mama fiilor lui Zevedeu.

Sfântul Luca este singurul Evanghelist care vorbește despre Mironosița Ioana, mai întâi în capitolul al VIII-lea, apoi în contextul întâlnirii cu cei 11 Apostoli și a mărturisirii lor, după ce au găsit piatra răsturnată de pe mormânt:

„Şi erau cu El cei doisprezece şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, şi Ioana, femeia lui Huza – un dregător al lui Irod – şi Suzana şi multe altele care-I slujeau din avutul lor”. (Lc. 8, 1-3)

„Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. Iar ele erau: Maria Magdalena, şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea”. (Lc. 24, 9-10)

Pe lângă detaliile din Sfânta Scriptură, Sfântul Nicolae Velimirovici, notează câteva date pe care tradiția le-a păstrat despre viața Sfintei Ioana, în „Proloagele de la Ohrida”. Astfel, aflăm că, atunci când Sfântului loan i s-a tăiat capul în închisoare, Irodiada a poruncit ca să nu-i fie îngropat capul împreună cu trupul, crezând că prorocul ar putea învia. De aceea, ea i-a luat capul şi l-a îngropat adânc într-un loc ascuns şi necurat din curtea palatului. Irod nu a dat ucenicilor decât trupul sfântului, care a fost îngropat în Sevastia.

Dar ea avea o damă de curte, pe Ioana, care era soţia demnitarului Huza de la curtea lui Irod. Ioana nu a putut tolera să vadă capul Omului lui Dumnezeu zăcând în necurăţie și, de aceea, l-a dezgropat în secret și l-a dus la Ierusalim, îngropându-l în Muntele Măslinilor, într-un vas din lut. Capul Sfântului Ioan, acest „înger” în trup, despre care vorbise prorocul Maleahi, a fost găsit mai târziu, în timpul domniei Sfântului Constantin cel Mare.

Având în vedere faptul că, spre deosebire de ceilalți evangheliști, Sfântul Luca face referire la Irod de treisprezece ori în Evanghelia sa, ne face să presupunem că el a avut o sursă distinctă față de ceilalți trei, care să-i fi furnizat informațiile, iar aceasta ar putea fi chiar Sfânta Ioana – martor al tuturor evenimentelor petrecute în incinta palatului lui Irod. Această ipoteză poate fi susținută și de inscripția „Johanna, nepoata lui Teofil”, descoperită într-un osuar din Israel, dacă punem acest detaliu în legătură cu destinatarul Evangheliei și a Faptelor Apostolilor este un oarecare Teofil, patrician roman, trecut de curand la creștinism (Luca 1, 1-4) și căruia Sfântul Luca i se adresează cu „prea alesule” (cu acest titlu erau numiţi pe atunci senatorii şi cavalerii).

Dincolo de toate aceste informații, cert este faptul că Sfânta Mironosiță Ioana rămâne un model de curaj, credință și jertfelnicie, icoană a tuturor femeilor evlavioase din Biserica lui Hristos. Sfânta Ioana este exemplul perfect al omului bogat care poate deveni sfânt prin renunțarea la averi și putere și prin închinarea întregii vieți lui Hristos.  

Biserica ne cheamă să urmăm și noi pilda mironosițelor, care au primit de la îngeri vestea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, și să cinstim cu toții acest act de curaj al lor prin cuvânt şi faptă și să mărturisim lumii întregi despre Viața de după moarte.

Vă mai recomandăm să citiți și:

• Sfânta Ioana Mironosița ‒ drumul spre sfințenie
• Predică la Duminica a III-a după Paşti - a Mironosiţelor - Sfântul Nicolae Velimirovici
• Mergeţi pe calea sfintelor femei spre Hristos
• Mâna Sfintei Maria Magdalena este caldă și vie
• Mironosițele și femeile creștine de astăzi