Sfântul Maxim Mărturisitorul (580‐662) scrie: „Când Domnul s‐a dus în cetatea Magdal l‐a însoțit Maria Magdalena din care scosese șapte demoni. Aceasta se distingea pentru bogăția și originea ei nobilă și când l‐a văzut pe Domnul i‐a arătat râvnă și i‐a slujit Lui cu credință, asemenea Maicii Lui celei fără de prihană. Magdalena l‐a găsit pe doctorul și curățitorul firii noastre, Cel care nimicește orice înstrăinare de Dumnezeu. Și nu numai că a fost eliberată de toți demonii cu harul lui Hristos, dar s‐a și umplut ea însăși de har și a arătat o râvnă deosebită în credință, în milostenie și în gândurile bune. L‐a urmat
pe Domnul în toată perioada rămânerii Lui pe pământ, ca ucenică și ajutor al Lui, a devenit bună însoțitoare și ascultătoare a Împărătesei, a Sfintei Născătoarei de Dumnezeu și a suferit împreună cu ea. În cele din urmă, a fost învrednicită și de harul apostolesc. A călătorit din țară în țară de dragul lui Hristos. Așa cum fericitul Petru era râvnitor și avea locul întâi printre ucenici, așa era și Maria Magdalena printre femeile mironosițe și celelalte femei...” La evenimentele premergătoare Răstignirii lui Hristos sunt amintite de către evangheliști foarte multe femei care l‐au urmat pe Hristos din Galileea și L‐au slujit, printre care erau Maica Domnului și cele două Marii, Maria lui Cleopa și Maria Magdalena, pe care le amintește Sfântul Ioan Evanghelistul și Teologul. Maria lui Cleopa era soția fratelui lui Iosif, logodnicul Mariei. Aceste două Marii, zice sfântul Maxim, erau cele mai vii în dragostea lor față de Domnul dintre toate celelalte și au participat la agonia Preanevinovatei Maici și la durerile ei, când au văzut cu câtă îndrăznire și cuget viteaz s‐a aflat la Crucea Fiului ei.

(Ieromonahul Theologos Simonopetritul, Sfânta Maria Magdalena - Sfântul odor al Mănăstirii Simonos Petras, Editura Doxologia. 2015, pp. 84-85)