Sfântul Vasile spune: „Cel care istoriseşte despre facerea lumii ne învaţă doar că la început a făcut Dumnezeu cerurile şi pământul, socotind că este destul să arate Cine a făcut şi a împodobit pământul, iar care este esenţa pământului n-a vrut să cerceteze, fiind acesta lucru zadarnic şi fără de folos pentru ascultător”. Şi apostolul lui Hristos spune, sfătuindu-l pe Timotei: „Iar de întrebările cele nebune şi neînţelepte te fereşte, ştiind că ele nasc vrăjbi” (II Timotei 2, 23).

Într-adevăr, multe, foarte multe certuri au fost între oameni de-a lungul istoriei, pe această temă: din ce a fost făcută lumea şi care este materia ei fundamentală sau protomateria. Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu ne arată doar ceea ce este de folos şi are finalitate. Ea ne vesteşte că această lume este făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu şi că ea este simbol şi semn al lumii duhovniceşti, al realităţii duhovniceşti. De altfel, la ce să cercetăm esenţa tuturor făpturilor şi a fiinţelor, dacă nu ne-am despărţit încă de înjurat, de furat, de poftă, de invidie, de vanitate şi de toate păcatele şi patimile negre? Ca atare, să ne străduim mai întâi pentru lucrul principal, iar pe cele de pe urmă să le lăsăm la urmă.

(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, volumul II, Editura Sophia, Bucureşti, 2003, pp. 228-229)