„Iar Ștefan, fiind plin de Duh Sfânt și privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 7, 55)

Numele și martiriul Sfântului Arhidiacon sunt descrise în cartea Faptele Apostolilor (capitolele 6-7) de către Sfântul Evanghelist Luca. Sfântul Ștefan, Întâiul Mucenic, a fost ales, alături de alți șase bărbați destoinici în credință, pentru a îmbrățișa treapta diaconiei. Acest fapt a fost generat de situația creată în prima comunitate apostolică de nemulțumirea unora dintre iudeii din diaspora, numiți eleniști. Soțiile acestor iudei s-au plâns că erau trecute cu vederea în cadrul slujirii (meselor) de fiecare zi (Faptele Apostolilor 6, 1). 

Cum rolul Sfinților Apostoli era acela de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu și neavând timp de slujirea la mese, au hotărât, sub inspirație divină, alegerea celor șapte slujitori cu nume bun. Însă, conform textului biblic, Sfântul Arhidiacon este descris de către Sfântul Evanghelist Luca ca fiind bărbat plin de credință și de Duh Sfânt (Faptele Apostolilor 6, 5). Acest aspect nu exclude credincioșia celorlalți diaconi.

Așa era cunoscut Sfântul Ștefan, ca slujitor plin de credință, ceea ce arată că adeziunea lui la învățătura lui Hristos era completă: „Fiind și bărbat puternic în lucru și în cuvânt, întărea pe credincioși în credință, mustra pe iudeii cei necredincioși, spunându-le din lege și din proroci, că din zavistie și din nedreptate au omorât pe Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel așteptat din veac” (Viața Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan). Caracterizarea lui ne arată că era un trăitor al credinței, un luptător pentru adevărul de credință, neînfricat în mărturisirea sa. Acesta este unul dintre motivele pentru care l-am numit „Văzătorul de Dumnezeu”. A-L vedea pe Dumnezeu înseamnă, în primul rând, să cauți virtuțile, faptele bune cu care să-ți umpli viața. Numai prin acest mod de a trăi, conform poruncilor divine, se deschide calea către vederea lui Dumnezeu. Spiritualitatea ortodoxă este cea mai desăvârșită cale de a vedea pe Dumnezeu. Instrumentele vederii lui Dumnezeu sunt la îndemâna tuturor.

Răutatea și invidia celor ce l-au acuzat pe nedrept, Sfântul Ștefan fiind adus în fața sinedriului pentru Adevărul mărturisit, sunt semnul neputinței sau învârtoșării lor sufletești. În timpul strâmbei lor judecăți, de altfel, cum va fi și sentința, membrii sinedriului au avut în față un om luminos, asemenea unui înger al Domnului: Sfântul Ștefan stătea în mijlocul acelei adunări ucigașe ca un înger al lui Dumnezeu, strălucind cu lumina dumnezeiescului dar, precum odinioară Moise s-a preamărit cu strălucirea feței lui, și toți cei ce ședeau în adunare, căutând la dânsul, au văzut fața lui ca fața îngerului (Viața Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan).

Înainte de a suferi moarte martirică prin lovirea cu pietre, Sfântului Arhidiacon Ștefan i se descoperă Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul stând de-a dreapta Lui. Ca întărire pentru cei credincioși și ca mustrare pentru cei necredincioși, el a mărturisit tuturor vederea lui Dumnezeu. Adevărata vedere a lui Dumnezeu, aievea. În cazul acesta, vederea lui Dumnezeu nu este nici vreo viziune sau răpire, nici efort al imaginației. El a văzut pe Dumnezeu, după cum L-a și trăit. Așa îi mângâie Dumnezeu pe cei ce suferă pentru El. Așa-i îndeamnă Dumnezeu pe toți cei care caută desăvârșirea. Să urmăm, așadar, Sfântului Arhidiacon Ștefan, văzătorul de Dumnezeu.