Sfântul David, ocrotitorul Țării Galilor, a trăit în a doua jumătate a secolului al VI-lea. Hirotonit preot, a studiat sub îndrumarea unui ucenic al Sfântului Germanus. S-a stabilit ulterior în colțul de sud-vest al Țării Galilor, la Menevia. Aici a întemeiat o mănăstire cunoscută pentru austeritatea sa extremă, imitând părinții deșertului (Sfântul David și călugării săi au urmat o regulă foarte strict – au băut doar apă și au mâncat doar pâine și legume).