Ne aflăm la începutul lunii februarie iar în calendarul creștin-ortodox au început deja să strălucească marii sfinți, peste care, noi, uneori, „trecem” mai ușor cu vederea cinstirea care li se cuvine.

În această pleiadă a sfinților se numără Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie, fiind mărturisitorul care a trăit până la cea mai înaintată vârstă, el având 113 ani atunci când a fost chinuit, torturat și martirizat la anul 202, în timpul împăratului roman persecutor Septimiu Sever.

Cu nimic nu este mai prejos Sfântul Mucenic Haralambie decât Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de Mir sau alți sfinți mucenici care au mărturisit pe Iisus Hristos cu prețul vieții lor, lucru pe care cu siguranță, puțini dintre noi am mai fi capabili. Dacă vom citi cu atenție viața acestui sfânt din sinaxare, cu siguranță ne vom cutremura, fie văzând minunile pe care Dumnezeu le-a făcut cu el, fie de răbdarea și atitudinea bărbătească de care a dat dovadă până la moarte.

Din scrierile liturgice, în special din Acatist, aflăm faptul că Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie este cunoscut în popor ca fiind apărător al ciumei și al foametei. Capul sfântului se păstrează la Mănăstirea „Sfântul Ștefan” din Meteora, Grecia. În țara noastră, părticele din sfintele sale moaște se găsesc la Mănăstirea Miclăușeni din județul Iași, Mănăstirea Râșca din județul Suceava, Catedrala Episcopală din Galați ș.a.

De exemplu, în zona Moldovei, ziua de prăznuire a Sfântului Haralambie are o însemnătate deosebită pentru că în această zi nu se lucrează iar oamenii o cinstesc că pe o zi cu cruce roșie. Din câte îmi amintesc, această zi era trecută mai de demult în calendar cu cruce roșie. Sunt multe tradiții și obiceiuri în legătură cu această sărbătoare, iar de aici reiese faptul că acest sfânt este mult iubit în popor.

Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!