Sfântul Filet și ceilalți creștini care au fost împreună cu el au trăit pe vremea împăratului Adrian. Ei se închinau în fiecare zi lui Dumnezeu. Fericitul Filet fiind prins, a fost adus înaintea împăratului. Iar împăratul neputând să se împotrivească înțelepciunii mucenicului, l-a dat pe mâna unuia dintre slujitorii apropiați ai lui, care legându-l de un stâlp l-au bătut cu săbiile. După aceasta a dat poruncă să fie aruncat în închisoare. În timp ce era dus la închisoare s-a alăturat lui și soția lui Lidia și primii trei fii ai lui, dintre care Cronid îndeplinea slujba de comentarisiu. În noaptea care a urmat, în timp ce ei cântau în închisoare, un înger li s-a arătat lor și i-a îmbărbătat spre pătimirea până la sfârșit. Dimineața, mucenicii fiind aduși înaintea împăratului, îndată au fost aruncați în niște vase mari în care fierbea în clocot untdelemn amestecat cu rășină. Dar îndată vasele s-au răcit cu totul. Atunci, cel de-al patrulea fiu al lui Filet, care avea demnitatea de duce și care se găsea până atunci în preajma împăratului, văzând minunea aceasta, a intrat și el într-unul din vasele cu untdelemn încins, zicând: „Doamne, Dumnezeul creștinilor, ajută-mi!”. Împăratul văzând acestea, a plecat de la Roma și s-a dus la Iliric, plin de amenințare și de mânie. Și plecând, a dat poruncă să se ardă timp de șapte zile vasele cele cu untdelemn și rășină, după care să fie vârâți din nou în ele. Dar porunca împăratului aducându-se la îndeplinire, sfinții au rămas nevătămați. Întorcându-se din călătoria lui și aflând de toate acestea împăratul s-a simțit rușinat, iar sfinții după trecere de câtva vreme, pe care au petrecut-o în rugăciune, s-au săvârșit din viață.