În 1973, la Biserica Icoanei Maicii Domnului „Bucuria celor întristaţi” a venit o fată de vreo 17-18 ani cu rugămintea să fie botezată, deşi părinţii ei erau necredincioşi şi nebotezaţi. Luând în consideraţie timpurile tulburi, a fost întrebată cărui fapt se datorează această dorinţă. Drept răspuns, ea a povestit următoarele:

„Într-o seară târzie mă întorceam singură acasă. Deodată am simţit cum doi tineri m-au apucat de mâini – cu ei mai era şi al treilea – şi m-au târât într-o curte. Speriată, nu ştiam ce să fac, şi atunci mi-am adus aminte că Dumnezeul creştinilor are un sfânt cu numele Nicolae, care ajută oamenilor în situaţiile cele mai grele. M-am adresat lui în gând: Sfinte al Dumnezeului creştinilor, salvează-mă de la necaz! Imediat am observat că tinerii care mă târau au căzut, de parcă ar fi fost loviţi de o putere nevăzută. În faţa mea a apărut un bătrân îmbrăcat într-un veşmânt negru şi mi-a spus: «Nu-ţi fie frică, te conduc până acasă!». Mergeam fără să scoatem un cuvânt. Când am ajuns lângă casa mea, am vrut să-i mulţumesc, dar el nu mai era. A doua zi, analizând cele întâmplate în ajun, am ajuns la concluzia că cel care m-a ajutat nu a fost altul decât Sfântul Nicolae. De aceea, drept mulţumire pentru salvarea mea, am hotărât să mă botez”.

Tânăra a fost botezată. Ea s-a împărtăşit şi a mulţumit Sfântului Nicolae pentru ajutor. (Blagovest, oraşul Riazan)

(Noi minuni ale Sfântului Nicolae, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2004, p. 128)