De-a lungul istoriei, mulți sfinți au atins cerul lui Dumnezeu. Poate milioane și milioane de sfinți; numărul lor poate fi asemenea stelelor de pe bolta cerească, deși nu se cunoaște cu exactitate. Nu doar persoanele canonizate, din calendar, sunt sfinte, ci și multe altele, știute și neștiute, bărbați și femei, bogați și săraci; au atins această treaptă a sfințeniei, câștigând un loc în Împărăția cea veșnică. De fapt, nu este un concurs sau o întrecere pe acest pământ, este vorba despre doar de a fi un om cuminte, bineplăcut lui Dumnezeu și de a-L mărturisi trup și suflet pentru că , ne spune Mântuitorul: „oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32).

Nu este timp de pierdut, Împărăția Cerurilor se ia cu asalt. Cu mult, mult timp înainte de Pogorârea Sfântului Duh, în cartea Levitic, Domnul Dumnezeu ne îndeamnă: „fiţi sfinţi, că Eu, Domnul, sunt sfânt” (cf. Levitic 11, 45); apoi Hristos ne îndeamnă la sfințenie și desăvârșire: „fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (cf. Matei 5, 48). Desigur, sfințenia vine din multă dragoste: „toți cei ce cred și iubesc cu adevărat sunt sfinți” precizează Sfântul Ioan Gură de Aur.

Și totuși, sfinții nu sunt egali între ei, iar Sfinții Părinți și Tradiția Bisericii ne oferă o anumită ierarhizare: Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Sfântul Ioan Botezătorul stau de-a dreapta și de-a stânga Preasfintei Treimi; urmează cetele Apostolilor, Prorocilor, Ierarhilor și Drepților Vechiului Testament, Mucenicilor, Cuvioșilor, Fericiților și a tuturor Drepților.

Fiecare dintre noi suntem chemați să devenim sfinți. Desigur, nu este deloc ușor în lumea și în vremurile pe care le trăim, când mulți caută să fugă de Dumnezeu și de lucrările sfințitoare, invocând pretexte; dar, nici pentru sfinții de odinioară nu a fost ușor. Fiecare epocă a avut și are o istorie care trebuie scrisă, pentru că ținta comună trebuie să fie cerul, așa cum frumos spune o podobie a glasului I: „Prealăudaților mucenici, pe voi pământul nu v-a acoperit, ci cerul v-a primit...”. În Împărăția Cerurilor este loc pentru fiecare, și avem posibilitatea de a moșteni această Împărăție încă de pe acest pământ! Ce poate fi mai frumos decât să fim „împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnicii ai lui Dumnezeu”? (cf. Efeseni 2, 19), unde „drepții se adună cu toți sfinții împreună și își fac toți voie bună!”.

Al doilea „Gură de Aur”, Sfântul Nicolae Velimirovici, ne spune faptul că viețile tuturor sfinților sunt pilde pentru noi, pentru că au reușit cu bine încercarea acestei vieți și au primit cununile răsplătirii fiind biruitori prin credință, în multe și mari ispite, în vremuri grele, în suferință și boală, făcând astfel parte din „biserica triumfătoare”, străbătând înălțimile cerești până la „tronul lui Dumnezeu” (Apocalipsa 8, 3-4).

Bunul și Atotmilostivul Dumnezeu își va revărsa întotdeauna bunătatea și harul asupra celor care Îi împlinesc poruncile și, petrec o viață cumpătată și de echilibru. Prin aceasta, Creatorul îi va răsplăti cu aura sfințeniei. Așadar, în această sfântă și mare zi, în tot locul și timpul, să spunem împreună: toți sfinții, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi! Amin.