Sfinții sunt mari prin condiția lor spirituală, prin credință, prin nădejde neclintită în Dumnezeu, prin dragostea pe care I-o poartă lui Dumnezeu, pentru care au disprețuit toate ale lumii. O, cât de mici suntem față de ei, cu nimic nu ne asemănăm lor! Mari sunt prin nevoințele lor: prin înfrânare, priveghere, post, rugăciune continuă, cunoaștere și înțelegere a cuvântului lui Dumnezeu, gândire la Dumnezeu. Cu nimic nu le suntem asemenea. Am putea, oare, să nu-i cinstim? Am putea, oare, să nu le cerem, cu evlavie, să se roage pentru noi? Și putea-vom oare să-i privim cu ușurință, fără evlavie, să nu ținem seama de îndumnezeirea lor, de unirea lor cu Dumnezeu?

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, București, 2005, p. 227)