Situat la nord-est de Ierusalim, pe drumul ce coboară spre Marea Moartă pe valea Iordanului, Ierihon este una dintre cele mai vechi aşezări umane din lume. Datorită terenurilor fertile şi apei care se găsește din abundență, oraşul arată ca o splendidă grădină cu vegetaţie tropicală, fiind mărginit de Muntele Nebo la est, Munţii Centrali la vest şi Marea Moarta în partea de sud.

După cum citim în Evanghelia după Luca (19, 1-10), Zaheu era mai marele vameşilor din Ierihon. Şi el auzise de Hristos şi de minunile pe care El le făcea şi îşi dorea mult să Îl vadă. Din pricina mulţimilor care Îl înconjurau pe Iisus, Zaheu nu reuşea să se apropie şi, fiind mic de statură, nici de departe nu putea să-l vadă. Atunci, uitând parcă de funcţia şi poziţia sa socială, Zaheu a alergat înainte şi s-a urcat într-un copac de pe marginea drumului pe unde avea să treacă Iisus.

Copacul în care s-a urcat Zaheu era sicomor, un arbore exotic foarte asemănător cu smochinul, care în multe traduceri româneşti, pentru simplificare, a fost numit dud. Trunchiul acestui pom, acum uscat, se vede încă în curtea Mănăstirii „Sfântul Proroc Elisei” din Ierihon.

După Înălţarea Domnului la Cer, Sfântul Zaheu l-a însoţit pe Sfântul Apostol Petru în călătoriile sale. Tradiţia spune că el l-a urmat pe Sfântul Petru în Cezareea Palestinei, unde a fost numit episcop. El a murit în pace, având ca zi de prăznuire 20 aprilie. Biserica îl pomeneşte pe Zaheu şi în Duminica a XXXII-a după Rusalii, când este citit textul din Luca 19, 1-10, unde este descrisă întâlnirea lui Zaheu cu Mântuitorul.

(Foto) Sicomorul lui Zaheu şi Mănăstirea Sfântul Proroc Elisei din Ierihon