Sfinţii Părinţii bagă de seamă că, întocmai pe dos faţă de slava deşartă, care împrăştie gândurile omului prin lumea largă, smerenia le adună în suflet: îl trece pe om de la contemplarea stearpă şi uşuratică a întregii lumi la multroditoarea şi adânca vedere de sine, la liniştirea minţii, la acea stare pe care o pretinde adevărata rugăciune şi care se naşte prin rugăciunea cu trezvie. În fine, lucrarea harică a smereniei şi lucrarea harică a rugăciunii sunt una şi aceeaşi lucrare. 

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 13