Când omul se va smeri şi se va lumina, atunci se sfinţeşte şi mintea lui dimpreună cu puterea raţiunii, în timp ce, înainte de a se sfinţi, lucrarea minţii este trupească. Dacă cineva, fără carte fiind, încearcă în mod egoist să explice dogmele, să citească Apocalipsa, pe Sfinţii Părinţi etc., se întunecă şi în cele din urmă ajunge la necredinţă, îl părăseşte harul lui Dumnezeu, pentru că a încercat să facă aceasta cu egoism. Vedeţi, smerenia ajută în toate! Ea dă puterea. Lucrul cel mai înţelept pe care îl voi gândi, soluţia cea mai înţeleaptă pe care o voi afla sunt cea mai mare neghiobie atunci când au în ele egoismul, în timp ce smerenia este adevărata înţelepciune. De aceea, nevoinţa trebuie făcută cu mărime de suflet şi cu multă smerenie. Altminteri, în loc să folosească, are urmări potrivnice. Mintea se întunecă şi după aceea un astfel de om ajunge să spună hule, fiindcă a început cu iubire de sine să facă un lucru care este mai presus de puterile sale. Dacă pe unul cu ştiinţă de carte, atunci când începe sa explice dogmele, îl paşte primejdia de a se vătăma, cu cât mai mult pe unul fără carte, care vrea să pătrundă înlăuntrul duhului patristic fără să aibă o viaţă duhovnicească. Căci unul care are puţină aşezare duhovnicească nu ar face aceasta, ci ar spune: „Dacă îmi va trebui ceva. Dumnezeu mă va lumina. Să pun deocamdată în lucrare cele pe care le înţeleg. Sunt atât de multe!”.

- Adică, Părinte, când cineva interpretează greşit Evanghelia, înseamnă ca nu are smerenie şi evlavie?

- Da, pentru că atunci când lipseşte smerenia, erminiile ce le face sunt ale minţii, ale raţiunii şi sunt lipsite de iluminarea dumnezeiască.

- Iar când nu înţelege ceva, este mai bine să o lase pentru mai târziu?

- Da, şi să spună: „Spune ceva frumos, dar eu nu înţeleg”. Şi eu am făcut aşa. Când eram mic şi citeam Evanghelia, dacă nu înţelegeam ceva, nu încercam s-o explic, ci cugetam: „Zice ceva interesant, dar eu nu înţeleg”. După aceea vedeam că atunci când trebuia, ţac!, venea explicaţia. Dar şi atunci spuneam: „Să întreb şi pe altcineva cum se explică aceasta”. Şi era exact aşa cum o înţelegeam eu. Pentru că este obrăznicie să încerce cineva să interpreteze Evanghelia după mintea lui, şi mai ales atunci când nu înţelege. De aceea, atunci când citiţi să nule explicaţi cu mintea, ci să aveţi gânduri bune, până ce va veni iluminarea dumnezeiască a discernământului, şi atunci explicaţia va veni de la sine.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 225-227)