Mândria este rădăcina oricărui păcat. Hristos Şi-a început propovăduirea pe pământ printr-o chemare la pocăinţă — la o schimbare radicală a atitudinii faţă de viaţă. Perspectiva noastră normală se schimbă în contrariul ei: smerenia înalţă, mândria coboară. Dumnezeu ni S-a arătat într-o smerenie absolută. Acesta este începutul căinţei care n-are sfârşit pe pământ, fiindcă un sfârşit ar indica îndumnezeirea desăvârşită, egalitatea cu Hristos-Dumnezeu.

(Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea, experiența vieții veșnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001 p. 102)