Mă numesc P.S. şi locuiesc în Alexandroupoli. Simt nevoia să vă scriu minunea pe care mi-a făcut-o Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei. Anul trecut, cu totul pe neaşteptate, am suferit o hemoragie cerebrală gravă. Doctorii nu îmi dădeau mari şanse de viaţă, pentru că era o hemoragie de gradul al 4-lea.

Soţia mea şi cei doi fii, după cum mi-au spus mai târziu, nu şi-au pierdut nădejdea. Şi-au pus speranţele în Hristos şi au apelat la sfinţii noştri, şi mai ales la Sfântul Luca al Crimeei, chirurgul neîntrecut în timpul vieţii şi sfântul făcător de minuni după aceea. A doua zi, au făcut Paraclisul Sfântului Luca, au luat de la Biserica Sfintei Kiriaki din Alexandroupoli, unde este cinstit și Sfântul Luca, cărticica cu Paraclisul și ulei din candela lui şi au plecat de acolo cu nădejde neclintită.

După o primă operaţie, am fost dus la Reanimare în comă. Soţia şi copiii mei, care veneau în fiecare zi la mine, mă ungeau în semnul crucii cu untdelemn de la Sfântul Luca şi rosteau troparul lui tot timpul.

Zilele treceau fără o ameliorare vizibilă, dar şi fără semne de agravare sau de moarte iminentă. Ca să nu mă lungesc cu vorba, când am ieşit de la Reanimare şi am fost dus în salon, s-a considerat necesar de către neurochirurgul meu să-mi pună o „valvă” în creier. Comunicarea mea însă cu cei din jur nu era cea dorită. Nu recunoşteam aproape pe nimeni dintre rudele mele apropiate, nici locul unde mă aflam.

Soţia şi copiii mei continuau să creadă în Sfântul nostru Luca, făcătorul de minuni. Nu au încetat să îl roage să mijlocească la Dumnezeu pentru deplina mea vindecare. În această perioadă, eu nu recunoşteam aproape pe nimeni, după cum mi-au spus ei mai apoi, însă făceam de trei ori semnul crucii, la intervale regulate. Când mă întreba soţia mea de ce îmi fac cruce, îi răspundeam că îl vedeam pe Sfântul Luca, aşa cum e în icoana lui, şi că se afla tot timpul împreună cu Sfântul Nectarie pe o pajişte, pe o coastă de munte din Kavala.

Fiul meu a transmis acest lucru şi doctorului nostru, iar minunea s-a petrecut. S-a decis să aibă loc o nouă operaţie pentru înlocuirea primei „valve” şi, după aceasta, eu am început să-mi recunosc rudele. Această soluţie a fost dată de Sfântul Luca pentru problema mea.

În prezent comunic perfect, mă simt foarte bine şi vă scriu minunea aceasta spre slava lui Dumnezeu şi a Sfântului Luca al Crimeei, făcătorul de minuni.

Toată viaţa îi voi mulţumi din adâncul sufletului.

P. S., Alexandroupoli

(Arhimandritul Nectarie Antonopoulos, Sfântul Luca al Crimeei – minunile contemporane, traducere de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu, Editura Sophia, București, 2012, pp. 86-88)