După o noapte de odihnă și rugăciune ne pregătim să mergem spre Galileea, patria Domnului nostru Iisus Hristos. Este o zi de octombrie, senină și plină de lumină. Ne deșteptăm de dimineață, asistăm la slujba din biserică, cerem binecuvântarea Domnului și a Maicii Domnului și la orele 8 dimineața plecăm cu trei mașini. Traseul propus este: Ierusalim, Nablus (Samaria), Sebastia – unde a fost închis și martirizat Sfântul Ioan Botezătorul –, Cezareea Palestinei – unde a stat închis doi ani Sfântul Apostol Pavel –, orașul Haifa cu Muntele Carmel, Nazaretul, Cana Galileii, Muntele Tabor, Marea Galileii, Tiberiada, Valea Iordanului, Ierihonul și Ierusalimul, în total 450 kilometri.

Pentru a ajunge la Galileea, din Ierusalim, se poate merge pe trei căi. Drumul biblic cel mai iubit și mereu străbătut de Domnul nostru Iisus Hristos cu ucenicii și sfintele femei duce în Galileea pe Valea Iordanului. Adică: Ierusalim, Ierihon, Valea Iordanului, Tiberiada, Capernaum, Nazaret – 178 km.

Al doilea drum, care duce mai direct de la Ierusalim la Nazaret, trece prin Samaria, astăzi Nablus, Jenin, Afula și ajunge în orașul Bunei Vestiri după 125 km. Acest drum a fost evitat de Domnul, tocmai din cauză că Samaria era în ceartă cu Iudeea, pentru a nu fi acuzat „că este samarinean”. Sfântul Evanghelist Ioan spune că a trecut o singură dată pe aici, când s-a întâlnit cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacob.

Al treilea drum care duce din Ierusalim la Galileea merge din vestul țării sfinte, de-a lungul Mării Mediteane, adică: Ierusalim-Ramla-Lod-Kafar-Saba-Hadera-Afula-Nazaret, cale de 154 km. Noi ne-am ales un drum ocolit spre Galileea, pentru a vedea Cezareea Palestinei și Muntele Carmel.

Ieșim din Ierusalim pe poarta de nord. După 4 km întâlnim drumul ce duce la cetatea Anatot, cale de 3 km, patria Sfântului prooroc Ieremia. La 9 km trecem prin satul Er Ram, Rama de altădată, unde mamele și-au plâns copiii uciși de Irod, cum spune marele prooroc: Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire și țipăt mult. Rahila plângea pe fiii ei și nu voia să se mângâie că nu mai sunt (Ieremia 31, 15).

Ne gândim la mamele credincioase din Rama de altădată, cum își plângeau, nemângâiate, copiii uciși de tirania lui Irod. Ne gândim și la mamele creștine de astăzi, care singure, cu propriile mâini, își ucid copiii și fac totul să nu aibă fii. Acelea se rugau să le dăruiască Dumnezeu copii și acestea se roagă la oameni să le ucidă copiii, să le ia posibilitatea și cinstea de a fi mame!

Izbăvește, Doamne, mamele noastre de păcatul cel cumplit și blestemat al uciderii de prunci! Binecuvintează lumea și țara noastră, cu cât mai mulți copii, cu mame credincioase, iubitoare de Dumnezeu, de neam, de familie, de copii, iubitoare de cele mai frumoase făpturi pe care le-ai zidit pe lume! Învață, Doamne, pe mamele noastre a suferi, a răbda, a-și împlini menirea pe pământ! Învață-le să se jertfească pentru propriii lor copii, să-i iubească și să-i crească în frică de Dumnezeu, ca să se bucure veșnic în ceruri!

*

Înaintăm cu dor de Galileea pe șoseaua ce duce spre Samaria. Drumul trece printre culmi muntoase, printre coline și văi plantate cu măslini și cu frumoase culturi de banane, lămâi și portocali. Munții Iudeii, înalți până la 1.000 metri, se întind de-a lungul Țării Sfinte, începând de la sud, dincolo de Hebron, și până la nord, în Galileea. Ei formează o adevărată coloană vertebrală a Palestinei biblice. Țara Sfântă seamănă cu un om întins orizontal, al cărui cap ar fi în Iudeea și picioarele în Galileea. Pe măsură ce înaintăm spre Galileea, altitudinea colinelor muntoase coboară ușor, până la Marea Tiberiadei. La fel și lateral, spre Iordan, ca și spre Marea Mediterană, colinele coboară până se unesc cu șesul, cu marea. Această caracteristică configurație geografică a Țării Sfinte a fost respectată simbolic și de Iisus Hristos. Binevestit și crescut în Galileea neamurilor, a început vestirea Evangheliei la Marea Tiberiadei și a sfârșit-o, sus, în Ierusalim, răstignit pe Golgota. O tainică și divină ascensiune a omului spre cer, spre Făcătorul său, spre Ierusalimul cel de sus.

La kilometrul 17 se află vechea localitate biblică Beerat (Iosua 9, 17). După tradiție, aici au aflat Maica Domnului și Iosif că Iisus nu era cu ei, că rămăsese la templul din Ierusalim la vârsta de doisprezece ani (Luca 2, 41-50). La km 19 dăm de satul Beitin. Alături de el se vede colina biblică numită Betel. Aici se află vechea cetate Betel, adică cetatea lui Dumnezeu, despre care se vorbește la Facere, capitolele 13 și 14. Aici a locuit un timp Avraam. Aici s-a separat de nepotul său, Lot. Aici a înălțat el lui Iahve un altar. Aici a dormit Iacov și a văzut o scară până la cer, pe care se urcau și se coborau îngerii lui Dumnezeu (Facere 28, 10-22). Aici a înălțat Iacov altar lui Dumnezeu și tot aici s-a împăcat cu fratele său, Isav, când se întorcea din Mesopotamia. Cetatea Betel a fost multă vreme capitala Samariei, unde Ieroboam a înălțat un altar păgân în cinstea idolului Baal, ca să nu se mai închine evreii la templul din Ierusalim.

Mergem printre coline de piatră și văi irigate, cu bogate culturi de măslini și smochini. La km 37 se află un sat numit Seiloun și în apropiere ruinele unei vechi localități. Aici a fost cetatea biblică Șilo, unde Isus Navi a așezat cortul mărturiei, după cucerirea Canaanului. Aici au slujit lui Dumnezeu Eli, preotul, cu cei doi fii ai săi. Aici s-a rugat Ana să aibă un fiu și l-a dobândit pe Samuil proorocul. Și tot aici Samuil a vorbit cu Domnul și a vestit preotului Eli că Dumnezeu va pedepsi cu moarte pe cei doi fii ai săi, Ofni și Finees, pentru că săvârșeau păcate înaintea Lui, iar tatăl lor nu-i pedepsea. Într-adevăr, cei doi fii au murit în luptă cu filistenii, iar tatăl lor, preotul Eli, a căzut mort jos, la poarta casei, după cuvântul Domnului: Am să pedepsesc casa lui Eli pe veci, pentru vina pe care el a știut-o și anume că fiii lui fac nelegiuiri, dar nu i-a înfrânat... (I Regi 3, 13-14).

Înfricoșătoare este pedeapsa lui Dumnezeu asupra celor ce știu legea și totuși o calcă. Înfricoșător este exemplul lui Eli preotul și al fiilor săi. Unic în toată Sfânta Scriptură. Dar el se întâlnește și în Legea harului, nu în puține familii ale slujitorilor lui Hristos. Oricine se roagă și „face lucrul Domnului” cu îndoială, nepăsare, pentru bani sau cu scopuri pământești este certat de Dumnezeu. Iar dacă repetă păcatul, este pedepsit până la osânda veșnică. Izbăvește-ne, Mântuitorule, de nepăsarea preotului Eli și de necredința și nelegiuirea fiilor lui! Fă din preoții Bisericii tale adevărați apostoli ai neamurilor, buni semănători ai Cuvântului Vieții, vrednici slujitori ai sfintelor altare și râvnitori lucrători în via lui Hristos. Fă din preoții neamului nostru exemple vii pentru toți, apărători devotați ai bunei credințe și lumânări aprinse pe sfintele altare din Carpați!

Ne apropiem de orașul biblic Sichem, vechea capitală a Samariei din timpul Mântuitorului. Pe cerul senin se conturează, de o parte și de alta a Sichemului, două culmi de munți: Garizim – muntele binecuvântării, în partea de sud a cetății, și Ebal – muntele blestemului, în partea de nord. Suntem în centrul Samariei!

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 145-149)