Povestea părintele Artemie, bătrânul Constamonit: „Eu sunt din Volo și în lume eram fotbalist. Mi-au spus trei prieteni ai mei că se duc în Sfântul Munte să se facă monahi. M-am dus și eu cu ei să vizitez Sfântul Munte. Întrebam dacă și astăzi mai sunt sfinți. Eram curios să văd cum sunt sfinții. Auzisem de bătrânul Iosif. L-am vizitat și am luat binecuvântări. Toată noaptea a făcut priveghere cu rugăciune. Dimineața ne-a îmbrățișat și la final ne-a spus să adunăm firimiturile să punem deasupra lor apă și să le bem, fiindcă cu greu ajungea acolo hrană. Apoi mi-a zis mie că voi rămâne să mă fac călugăr. Celorlalți trei care aveau în gând să se călugărească le-a zis că se vor întoarce în lume. S-a gândit puțin dacă aș putea să rămân cu ei și ca să-mi încerce ascultarea mi-a spus să iau găleata, să scot apă din rezervorul cu apă și să o vărs la stânci. După ce am scos câteva găleți, m-am gândit că dacă voi goli întreg bazinul, de unde vor mai găsi apă să bea și am zis gândul meu lui gheronda. Mi-a zis: „Peștișori, peștișori”. Adică nu sunt bun pentru pustie, ci pentru chinovie, unde se mănâncă pește.

S-au întâmplat toate cum a spus mai dinainte Gheronda Iosif. Cei trei prieteni ai mei care veniseră să se călugărească s-au întors în lume și eu care am venit ca vizitator m-am închinoviat la Constamonitou. Acolo erau puțini părinți și eu am fost de ajutor. Aveam la brâu multe chei, făceam șapte ascultări.

În războiul din ’40, a venit Poliția și i-a luat pe toți călugării tineri. Pe mine m-a întrebat polițistul: Vrei să slujești Patria? Eu i-am răspuns: „Cum? Nu vreau să slujesc Patria”. A văzut lipsa bărbaților din mănăstirea noastră și mi-a zis: „Stai tu aici să slujești pe bătrânei, sunt alții care să meargă la război”.

Bătrâneii însă erau foarte virtuoși și luptau strașnic. Egumenul Simeon era foarte virtuos și eu îl slujeam. Odată, când i-am dus de mâncare, l-am găsit întors cu fața spre perete, se ruga și plângea. I-am vorbit, dar el nu m-a auzit.

De asemenea părintele Filaret care era egumen, când a murit a strălucit fața lui și a rămas cu un zâmbet pe buzele lui, astfel încât nu părea mort.