Alina Epure, Doctor în Medicină, specializat în biochimia nutriției, terapeut nutriționist și fondatoarea Nutribalance și a proiectului „Să creștem generații sănătoase” a realizat un studiu privind starea de bine pe părinți, elevi și profesori, structurat pentru a evidenția care sunt factorii reali de risc pentru adolescenții de astăzi.

Deși de obicei spunem despre adolescenții de astăzi că „nu sunt în stare”, „nu au răbdare” sau „nu sunt interesați de nimic”, realitatea din studiu reflectă cu totul altceva: noi, adulții, suntem deconectați de copii și de trăirile lor și nu vedem provocările adevărate cu care se luptă. Din chestionare reiese negru pe alb că sunt obosiți, copleșiți, mănâncă noaptea, sunt sedentari, se simt triști și neputincioși. Și atunci, întrebarea pe care trebuie să ne-o punem și la care trebuie să găsim răspuns urgent este: noi de ce nu vedem sau nu conștientizăm toate aceste lucruri?

Dar este foarte important este să ne reconectăm unii cu alții, să fim împreună și să comunicăm astfel încât să construim relații sănătoase. Pentru că nu iau în considerare contextul în care copiii trăiesc zilnic, părinții au tendința să subestimeze oboseala și epuizarea lor și consideră că stresul elevilor „nu este chiar atât de mare, mai mult se alintă”, dar rezultatele studiului sunt îngrijorătoare:

- Peste 90% dintre adolescenți adorm cu telefonul în mână – și atunci este evident de ce se trezesc obosiți.

- Peste 63% afirmă că sunt epuizați încă de la trezire. Ajung la școală cu această stare, iar în bancă încearcă să doarmă fără să fie observați.

- Peste 50% mănâncă noaptea – și acesta este unul dintre motivele pentru care ne clasăm pe locul unu în Europa la obezitate, supraponderabilitate și risc cardiovascular în rândul adolescenților. Jumătate dintre acești părinți cred că ai lor copii mănâncă seara – nicidecum noaptea.

- Peste 42% dintre adolescenții chestionați au mărturisit că sunt dependenți de energizante, cafea sau tutun. Părinții percep aceste comportamente doar în proporție de 5-6%, comparativ cu realitatea raportată de copii.

- Doar 60% dintre copiii noștri fac mișcare intensă rar sau deloc. Cei mai mulți sunt sedentari și au ajuns să considere acest stil de viață „normal”. Mulți părinți aduc scutiri la ora de sport. Singura „mișcare” zilnică rămâne scroll-ul pe ecran: 5-6 ore pe zi.

- Copiii nu se simt confortabil să vorbească cu profesorii despre ceea ce îi preocupă. Peste 54% afirmă acest lucru, iar procente similare apar și în relația cu părinții sau bunicii.

- Peste 40% dintre adolescenți afirmă că, în ultima săptămână, nu au avut niciun motiv de bucurie, nu i-a încântat nimic și simt adesea o epuizare pe tot parcursul zilei. Cum vor reuși aceste generații să meargă mai departe către studii, muncă, viață adultă, dacă intră în viață deja epuizați? Cu ce energie vor avea puterea să se remonteze, să se redefinească și să aibă o motivație de a fi într-o formă bună? Este un semnal major de alarmă.

- 70% dintre elevi se simt copleșiți de școală și 46% resimt epuizare intensă.

„Datele indică o direcție clară: declin fizic și cognitiv în anii următori. Generația Alpha va fi tot mai obosită, epuizată și demotivată și cu greu își va mai găsi bucuria în a construi ceva.”

Însă această lipsă de comunicare și distanțare emoțională și relațională care a reieșit din studiu trage un mare semnal de alarmă: „Adolescenții ajung să se crească unii pe alții și comunică mai mult în mediul virtual decât în realitate. Când se întâlnesc, nu mai au ce împărtăși, în afară de jocuri sau filme, deci tot despre mediul virtual. Iar relațiile sunt baza în tot ceea ce înseamnă vitalitate și longevitate – context în care ei trăiesc mai mult singuri, în autoizolare”.

Abuzul de tehnologie nu afectează doar viața emoțională și implicit echilibrul dintre rațiune și sentiment, ci și somnul, sănătatea fizică și performanțele intelectuale, după cum demonstrează pr. Ioan C. Teșu în acest articol despre efectele abuzului de tehnologie asupra puterilor cognitive și emoționale. Iar în alt articol despre consumul digital în rândul copiilor din România, ne oferă niște date statistice care, de asemenea, ne pun pe gânduri și ne îndeamnă să luăm măsuri:

„În privința conținuturilor urmărite, 48% nu verifică aproape deloc obiectivitatea informațiilor postate în spațiul digital. Pentru 61% dintre internauți, principalele imagini care le-au generat disconfort, mai ales în cazurile fetelor, au un conținutul violent sau sexual. Doar 2 din 10 copii încearcă să discute aspectele negative sesizate în spațiul virtual cu o altă persoană, în mod predilect adultă, cum ar fi părinții sau frați mai mari. (...) Este bine știut faptul că puterea de discernere, spiritul critic, capacitatea de amânare a recompenselor specifice cortexului frontal se maturizează deplin spre vârsta de 25-26 de ani. Am putea spune că a permite copiilor accesul fără reguli stricte la tehnologia digitală este ca și cum i-am trimite noaptea într-o pădure periculoasă, bazându-ne pe simțul lor de orientare și pe instinctul de supraviețuire, cu speranța că nu vor întâlni nicio primejdie pe care, oricum, nu i-am învățat cum să o înfrunte.”

Așadar, să nu ne bazăm pe producătorii de tehnologie că vor fi responsabili și atenți să livreze conținut potrivit copiilor noștri, nici pe discernământul și puterea de autocontrol a copiilor, pentru că ea este aproape inexistentă. Să rămânem aproape de copii și adolescenți și să stabilim reguli clare de folosire a timpului offline și online. Nu pentru a-i controla, ci pentru a veghea la bunăstarea lor fizică și emoțională, a le fi sprijin și persoane cu adevărat de încredere cu care pot vorbi despre orice subiect îi preocupă, astfel încât să nu ajungă să caute răspunsuri la problemele lor pe internet, în mâncatul compulsiv sau în prieteniile îndoielnice. Totodată, este important ca noi, părinții, să limităm timpul petrecut online, să ne informăm despre tot ce înseamnă un stil de viață sănătos, despre cum putem aduce în armonie trupul și sufletul, astfel încât să trăim frumos și să imprimăm acest mod de a trăi și copiilor.

„Pasul următor: tot ceea ce am construit deja în Republica Moldova – introducerea materiei „stil de viață”, școlile pilot, formarea cadrelor didactice, școala părinților – îmi doresc să reușim să replicăm și în România. La scară mică sau mare – în funcție de deschiderea școlilor, inspectoratelor sau chiar a Ministerului” spune dr. Alina Epure, fondatoarea Nutribalance și a proiectului „Să creștem generații sănătoase”.