Mântuirea nu o realizăm noi. Vă rog să reţineţi lucrul acesta! Sunt atâţia oameni care, fără să fie curaţi sufleteşte, vorbesc despre Domnul Hristos, aşa, ca o chestiune de profesiune, ca să le spună oamenilor nişte lucruri care ar putea fi interesante şi prin care se pot afirma ei înşişi ‒ ei, cei care vorbesc. Or, în Biserică nu e aşa!

În Biserică, lucrurile se realizează prin şuvoiul de har care porneşte din Dumnezeu şi care ajunge până la om aşa cum vin razele soarelui pe pământ, cum se răspândeşte lumina. Tot aşa este şi mântuirea, ceva ce se realizează din darul lui Dumnezeu, din puterea lui Dumnezeu, ceva ce se realizează cu ajutorul lui Dumnezeu. Fără asta nu există mântuire! E o chestiune foarte importantă aceasta: să ştim că Dumnezeu este Cel care ne mântuieşte şi să ţinem legătura cu Mântuitorul.

De aceea, şi cei care au rânduit rugăciunea de toată vremea, „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”, pe asta contează: pe mântuirea omului prin Hristos. Gândiţi-vă că Sfântul Apostol Petru a spus: „Nu există un alt nume în care să ne mântuim!”. Prin urmare, ceea ce urmărim noi în special – când e vorba de Domnul Hristos, când e vorba de mântuirea noastră, când e vorba de Biserica noastră – este încadrarea noastră în Biserică, încadrarea noastră în instituţia care păstrează și răspândeşte adevărul printr-o propovăduire, trăieşte adevărul prin sfintele slujbe.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Cum putem deveni mai buni – Mijloace de îmbunătăţire sufletească, Editura Agaton, p. 246)