Ultimul dintre cei patru copii ai noştri, Elefterie, a prezentat, încă din primele luni ale vieţii lui, alergie la laptele de vacă şi la o mulţime de alte alimente, acest fapt provocându-ne tristeţe, căci creşterea lui era lentă.

Marţi, 10 iunie 2008, în ajunul sărbătorii Sfântului Luca, ne-am dus cu Elefterie (pe atunci în vârstă de un an) şi cu al treilea copil al nostru, Maria (pe atunci de trei ani) la Biserica Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din Ghianitsa, unde există Paraclisul Sfântului Luca, precum şi o părticică din sfintele lui moaşte. În timpul Vecerniei de hram şi în timp ce ne închinam la sfintele moaşte (care fuseseră mutate în biserica principală), mi-a venit gândul să îl rog pe Sfântul Luca pentru vindecarea lui Elefterie de alergie, făcând, desigur, promisiunea să aduc la icoana lui cea mare din paraclis o iconiţă de argint (cu figura unui prunc pe ea) şi un lanţ de argint (ca să fie atârnată iconiţa de argint de icoană).

Intrând în paraclis şi închinându-se la icoană, Maria a spus cu voce tare, uitându-se spre altarul paraclisului:

– Tată, uite un părinte maaare!

A încercat de mai multe ori să intre în altar, însă eu am ţinut-o pe loc – eu, naivul! – pentru că era fetiţă. Am întrebat-o deci (de îndată ce mi-am dat seama ce se întâmplase), arătându-i mai multe icoane din paraclis, să îmi spună dacă îl recunoaşte pe părintele pe care îl văzuse. Arătând spre icoana Sfântului Luca, a răspuns afirmativ, cu o siguranţă absolută.

În timp ce noi ne întorceam acasă, Maria săruta continuu icoana Sfântului Luca dintr-o cărticică cu Paraclisul lui, pe care apoi şi-a pus-o sub pernă, ca să doarmă cu ea.

La întrebările noastre, dacă părintele respectiv i-a vorbit, Maria a spus:

– Mi-a făcut aşa şi aşa (făcând în acest sens cu mânuţa ei semn că a binecuvântat-o sfântul), şi-a pus o pălărie mare (ne-a arătat mitra arhierească) şi a plecat repede-repede (înspre biserica principală, unde se aflau sfintele lui moaşte puse spre închinare).

După sărbătoarea din 11 iunie 2008, ameliorarea sănătăţii lui Elefterie a fost spectaculoasă. În timp ce doctorii consideră că o afecţiune de acest tip începe să fie depăşită după vârsta de doi ani şi jumătate (iar de multe ori nu este depăşită deloc), în următoarele luni Elefterie a început încet-încet să bea lapte, să mănânce alimente pe care nu le putea mânca înainte, şi acum, când are un an şi jumătate, alimentaţia lui este normală, fără restricții.

S. М., Ghianitsa

(Arhimandritul Nectarie Antonopoulos, Sfântul Luca al Crimeei minunile contemporane, Traducere de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu, Editura Sophia, București, 2012, p. 163)