Mulţi intră în biserică, citesc mii de stihuri şi ies; dar nu îşi amintesc ceea ce au citit. Buzele s-au mişcat, dar urechea nu a auzit. Tu însuţi nu-ţi auzi rugăciunea şi vrei ca Dumnezeu să-ţi audă rugăciunea? Mi-am plecat genunchii, zici tu; însă mintea ta a rătăcit pe afară. Trupul tău a fost înlăuntrul bisericii, iar cugetul în afara ei. Buzele au spus rugăciunea, iar mintea a numărat câştigurile, a chibzuit afacerile şi schimbul de mărfuri, a cercetat ţarinile şi celelalte averi şi a purtat discuţii cu prietenii.

Diavolul cel rău, ştiind cât de folositoare este pentru noi rugăciunea, cel mai mult năvăleşte cu gânduri în timpul ei. Deseori stăm degeaba în pat şi nu avem nici un gând. Dar, când venim să ne rugăm, avem nenumărate gânduri. Acest lucru vrăjmaşul îl urzeşte ca noi să plecăm de la rugăciune cu mâinile goale.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Despre rugăciune și trezvie în învățăturile Sfinților părinți, Editura Egumenița, p. 94)