Numele de Tebaida l-a primit de la cunoscutul centru monahal din Egipt. Se numește și „Schitul porcului” din cauza unei stânci ce avea forma patrupedului cu același nume.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începuturile secolului al XX-lea, Tebaida alcătuia un bogat complex de clădiri elegante (82 de chilii în total). Astăzi, pe pantele abrupte ale regiunii Kammena, între Monoxilitis și Ouranoupoli, se zăresc doar ruine. Aşezământul aparține de Mănăstirea Sfântul Pantelimon – Rusikon și se află la o distanță de 15 minute de arsanaua ei.

Într-un climat potrivit pentru sanatoriu, monahii ruși, foarte bogați în lume, și-au construit chiliile urmând rânduielile monahale mai ușoare în viața lor ascetică.

Uriașele ziduri ale Kiriakonului Tebaidei, construite din piatră, care au găzduit cupolele uneia dintre cele mai mari biserici din Balcani, sunt astăzi pustii și mute. Piatra albă cioplită a bisericii a fost transportată de la o distanță de doi kilometri.

Vechiul kiriakon, cu un sfânt altar încăpător, închinat Sfinților Cuvioși Athoniţi, a fost sfințit pe 18 august 1883. În pronaosul acestei biserici, în paraclisul din partea stângă, se află icoana Maicii Domnului numită „Milostiva”, care poartă un voal cu multe mărgăritare ce se lasă pe umeri și pe pieptul ei, cu ochii îndreptați înspre partea de jos, mâinile încrucișate, fără Sfântul Prunc. Această icoană a fost pictată de o tânără din Rusia și este copie a icoanei înaintea căreia a trecut la Domnul Sfântul Serafim de Sarov în anul 1833. Este o icoană deosebit de frumoasă, ce stârneşte uimirea pelerinului datorită neobişnuitei înfățișări a Maicii Domnului.

Complexul Tebaidei era constituit din trei aripi. În partea de nord existau chiliile părinților, arhondaricul și două paraclise, cel mai mare închinat Sfintei Treimi (a fost terminat în 1889). În partea de vest se aflau camera portarului și chiliile părinților, în timp ce în a treia aripă a schitului se aflau trapeza, bolnița și paraclisul închinat Sfinților Pantelimon și Artemie.

În locul acesta nu a existat nimic până în 1880. La invitaţia stareţului Ieronim al Mănăstirii Rusikon, monahul Ignatie de la Kerasia s-a angajat la ridicarea schitului, cu banii Mănăstirii Rusikon și ai binefăcătorilor ruși. Lui i se datorează construirea aripii ce cuprinde bolnița în cadrul căreia exista un azil pentru bătrâni, cu un apartament special cu paturi pentru ieromonahi, iar altul cu 40 de paturi pentru monahi, cu o excepțională farmacie și cu toate dotările necesare unui spital, de la acea vreme.

Un alt ieromonah, Antonie, venit de la Schitul „Sfântul Andrei”, a construit la nord de kiriakon aripa unde se află paraclisul Sfintei Treimi.

Cele 82 de colibe ale Schitului au fost oferite celor 110 monahi din partea Sfintei Mănăstiri Rusikon în mod gratuit, fără vreun document, cu datoria de a le înfrumuseța și de a cultiva terenul din zonă. Cei mai mulți dintre aceștia erau întreţinuţi direct de Mănăstirea Sfântului Pantelimon sau mergeau în schitul chinovial. La începutul secolului al XX-lea, oştea monahilor din schit și de la colibe ajungea la 300 de vieţuitori.

Numărul bisericilor din schit era de șapte și nu era permisă construirea altor biserici în colibe. Lângă kiriakon, în dreapta ieșirii, a fost construită o clopotniță cu 11 clopote.

Din cauza unor abuzuri, în Tebaida, ca şi la Chromiţa, erau interzise toate băuturile alcoolice, cu excepţia vinului de la masa de obşte. Este de amintit şi faptul că în zona Tebaidei nu exista vreo podgorie sau vreo plantație de măslini.

În ghidurile turistice rusești despre Sfântul Munte, Tebaida este menționată ca schit, însă acest aşezământ nu a fost recunoscut niciodată de către Sfânta Chinotită și de către Patriarhia Ecumenică, deoarece a fost construit într-un spațiu particular de către Mănăstirea Rusikon, în mod voluntar și arbitrar.