Nu gândirea abstractă despre Dumnezeu, ci simţul necontenit al legăturii noastre cu El este unul dintre cele mai importante ţeluri ale nevoinţei noastre. (…) Sarcina noastră este să fim cu luare aminte la noi înşine şi să nu lăsăm pe nimeni să ne răpească mintea în alte sfere, în afara acelei fiinţări pe care ne-a adus-o Domnul Iisus Hristos de la Tatăl Său.

(Arhimandritul Sofronie, Cuvântări duhovniceşti, vol I, Editura Accent print, p. 127)