Titus Vrânceanu s-a născut la 27 ianuarie 1911, în localitatea ieșeană Bivolari. A absolvit Facultatea de Litere din Iași, mai apoi ajungând profesor la Seminarul Teologic „Veniamin Costache”.

A fost arestat la 27 iunie 1948 și inclus într-un lot format din 55 de absolvenți ai Universității și Politehnicii din Iași, printre care directorul Bibliotecii Universitare și preoții Aurel Teodorescu, Gheorghe Iftimie și Ioan Tatulea.

În contextul noului eșafodaj legislativ din anul ___, prin aceste arestări, obiectivul autorităților era de a compromite inclusiv învățământul teologic ieșean, deoarece se considera că Seminarul Teologic este un focar al „reacționismului antidemocratic”.

Prin Sentința nr. 70 din 24 ianuarie 1949 a Tribunalului Militar Iași, în deplasare la penitenciarul Suceava, profesorul Vrânceanu a fost condamnat la 10 ani muncă silnică pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”.

Este încarcerat în penitenciarele din Suceava (1948), Jilava și Aiud (septembrie 1949). Cunoaște colonia de muncă forțată de la Valea Neagră (noiembrie 1950), dar se îmbolnăvește, fapt pentru care este trimis la Spitalul-penitenciar de la Văcărești (iulie 1951), apoi la Aiud (octombrie 1951).

La 24 iunie 1956 este eliberat.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 164)