Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Preacucernicului cler, preacuviosului cin monahal și iubiților

credincioși mireni din Patriarhia Română,

Har, pace și bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhierești binecuvântări!

Vrednic de toată lauda și de folos este să cinstim și să preamărim pe cei ce s-au nevoit și au bineplăcut lui Dumnezeu. Lăudând și preamărind pe aleșii Săi, care au câștigat înaintea Lui îndrăznire datorită vieții lor plină de evlavie și nevoință, pe Dumnezeu Îl cinstim, precum zice Domnul Sfinților Apostoli: „Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, și cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine” (Luca 10, 16). Cinstind pe cei ce au strălucit prin viețuirea lor sfântă și s-au făcut îndrumători oamenilor prin faptă și cuvânt, împlinim îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Evrei 13, 7). Despre ei, Domnul nostru Iisus Hristos ne spune că, întrucât au ascultat cuvântul Său, s-au făcut „prietenii Lui” (Ioan 15, 14). Pe acești sfinți Biserica îi cinstește cu laude și cu cântări, precum spune Prorocul David, de Dumnezeu insuflat: ,,Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, și foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalmul 138, 17). Cu adevărat, sfinții au împlinit cuvântul și voia lui Dumnezeu, după cum citim iarăși în Psalmi: „prin sfinții de pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” (Psalmul 15, 3).

Printre acești aleși ai lui Dumnezeu se numără și Sfintele Cuvioase Nazaria, Olimpiada și Elisabeta de la Văratec. Aceste mari nevoitoare și iubitoare de Dumnezeu au viețuit luminate de dragostea lor față de Dumnezeu, fiind iubitoare de liniște și de rugăciune.

Sfânta Cuvioasă Nazaria s-a născut în anul 1697, la Brașov, în familia unui preot venit din Muntenia. S-a căsătorit și a avut doi copii, un băiat și o fată. După moartea neașteptată a soțului și a celor doi copii, a trecut munții în Țara Românească și a intrat în obștea Schitului Scânteia din județul Vrancea, unde a primit, ca rasoforă, numele Natalia. Mai apoi, la Schitul Bontești din județul Vrancea, primit tunderea în monahism cu numele Nazaria, aflându-se sub povățuirea duhovnicească a Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului. După adormirea în Domnul a Sfântului Vasile, Sfânta Nazaria a mers în Moldova și s-a așezat la sihăstria de maici de la Gura Carpănului, din apropierea Schitului Pocrov. Acolo, Cuvioasa Nazaria a primit tunderea în schima mare din mâinile Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, duhovnicul și povățuitorul ei. Cu binecuvântarea Sfinților Cuvioși Paisie de la Neamț și Iosif de la Văratec, ea a plecat în anul 1779 la Schitul Durău, unde a viețuit opt ani, fiind numită stareță a acestui așezământ monahal. În anul 1788 a fost chemată să fie stareță a Schitului Văratec, înființat atunci cu binecuvântarea Sfântului Paisie. De asemenea, la dorința Mitropolitului Veniamin Costachi, și el ucenic al Sfântului Paisie, Cuvioasa Nazaria a trimis maici și a pus rânduială isihastă și la Mănăstirea Războieni. Prin smerenia și nevoințele ei, Sfânta Nazaria a dobândit harisma rugăciunii neîncetate, organizând obștile pe care le-a condus după rânduiala de viețuire isihastă. A trecut la cele veșnicela vârsta de 117 ani, în ziua de 18 decembrie 1814, fiind înmormântată în pronaosul bisericii mari a Mănăstirii Văratec.

Sfânta Cuvioasa Olimpiada s-a născut în anul 1758 la Iași, în familia preotului Mihai, slujitor la Biserica „Sfântul Nicolae” Domnesc din Iași, fiind nepoata Episcopului Dosoftei Herescu al Rădăuților. La vârsta de 20 de ani s-a căsătorit și a avut o fiică, dar căsnicia ei a durat doar doi ani și jumătate, întrucât soțul ei a trecut, pe neașteptate, la cele veșnice. Dorind să viețuiască în mănăstire, ea a venit la Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, care a îndrumat-o spre Mănăstirea Topolița. De acolo, ea a mers la Schitul Durău, unde era stareță Sfânta Cuvioasă Nazaria, primind tunderea ca rasoforă cu numele Olimpiada. Cu binecuvântarea Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei și sub îndrumarea Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț și a Sfântului Cuvios Iosif de la Văratec, ea a construit Schitul Văratec între anii 1781-1788. Socotindu-se prea tânără pentru a conduce schitul, Cuvioasa Olimpiada a chemat-o la Văratec pe Cuvioasa Nazaria. După adormirea în Domnul a Sfintei Nazaria, în anul 1814, Sfânta Cuvioasă Olimpiada a refuzat stăreția, însă, la stăruința maicilor, ea a primit această ascultare mai târziu, între anii 1822-1828 și 1834-1842. Sfânta Cuvioasă Olimpiada, ajungând la mare sporire duhovnicească, s-a mutat la Domnul în anul 1842, la vârsta de 85 ani, fiind înmormântată în pridvorul bisericii ctitorite de ea de la Mănăstirea Văratec.

Sfânta Cuvioasa Elisabeta (Safta) Brâncoveanu s-a născut la Iași în anul 1776, în familia marelui logofăt Teodor Balş și a soției sale, Zoe Rosetti. În anul 1791 s-a căsătorit cu marele ban Grigore Brâncoveanu, ultimul urmaș de parte bărbătească din familia Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. Neputând avea copii, cei doi au înfiat-o, în anul 1824, pe nepoata de soră a Saftei, Zoe Mavrocordat. În aprilie 1832, banul Grigore Brâncoveanu a trecut la cele veșnice. Săvârșind multe milostenii în numele soțului ei, băneasa Safta a ridicat și un spital pentru bolnavii săraci. Acest ansamblu filantropic a primit numele Așezămintele Brâncovenești, fiind zidit în apropierea Bisericii „Domnița Bălașa” din București. După inaugurarea lui în 1838, Safta Brâncoveanu s-a retras la Mănăstirea Văratec, unde și mama ei se călugărise. Acolo, a primit tunderea în schima mare cu numele Elisabeta. În cei 17 ani de viețuire monahală, Sfânta Elisabeta a ajutat pe cei care-i cereau sprijinul, a făcut milostenii pentru pomenirea soțului și pentru cei din neamul ei, a înzestrat biserica mare a Văratecului cu obiecte liturgice, a făcut danii și altor mănăstiri și biserici din țară și din Sfântul Munte Athos (Mănăstirile Simonos Petras, Xiropotamu, Cutlumuș și Dionisiu), dar și Patriarhiei Ierusalimului. Sfânta Cuvioasă Elisabeta a sporit în nevoințele duhovnicești, în milostenii și în rugăciune, adormind întru Domnul la 11 august 1857.

Smerenia Noastră, după consultarea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, împreună cu toți ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la viețuirea plăcută lui Dumnezeu a acestor Sfinte Cuvioase Maici, luând aminte la evlavia lor vrednică de laudă pentru rugăciune și apărarea dreptei credințe, și căutând folosul duhovnicesc al poporului drept-slăvitor ce poartă numele lui Hristos, urmând Tradiției Sfinte a Bisericii Ortodoxe și chemând în ajutor Harul Preasfintei Treimi, 

HOTĂRÂM

Ca, de acum înainte și în veci, Sfintele Cuvioase Nazaria, Olimpiada și Elisabeta de la Văratec, să fie numărate între sfinții Bisericii și să fie pomenite cu cântări de laudă în ziua lor de prăznuire, la 17 august în fiecare an, urmând ca acestea să fie înscrise în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, rânduim să se tipărească slujba și viețile Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada și Elisabeta de la Văratec, să li se picteze icoana, care să fie primită cu toată evlavia de drept-credincioșii creștini, iar chipul lor să fie zugrăvit alături de celelalte sfinte cuvioase de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte. 

Și, pentru ca evlavia drept-măritorilor creștini să sporească prin cinstirea și chemarea în rugăciune a Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada și Elisabeta de la Văratec, mai rânduim ca ele să fie și ocrotitoare a unor biserici noi sau reînnoite. 

Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal și canonic, am întocmit și întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada și Elisabeta de la Văratec, pe care îl aducem la cunoștința preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal și iubiților credincioși mireni din Patriarhia Română.

Acest Tomos Sinodal de canonizare se proclamă astăzi, 16 august, anul mântuirii 2026, în Sfânta Mănăstire Văratec.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu-Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! (2 Corinteni 13, 13).

Președintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

†  D a n i e l

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

Dimpreună cu toți ierarhii Sfântului Sinod