Se povesteşte în „Oglinda pildelor" şi în alte cărţi, că un frate dormind în biserică, din multa lui trândăvie şi lene, pe când ceilalţi cântau utrenia după rânduială, a văzut în vis pe Stăpânul Hristos răstignit pe Cruce, că îşi întorcea ochii de la monahul somnoros zicându-i: „Slugă leneşă şi trândavă, nu eşti vrednică ca să mă vezi în faţă, somnoros fiind şi afundat în lene, când ceilalţi mă laudă şi mă slavoslovesc, nici fericirea nu vei dobândi în Împărăţia mea cerească. Fiindcă cel ce se leneveşte a mă slavoslovi, slava cea veşnică, nu va afla". Stăpânul zicând acestea, fratele s-a deşteptat cutremurat şi înfricoşat de această hotărâre a Împăratului ceresc, şi cu durerea inimii şi-a îndreptat nepăsarea sa, şi s-a izbăvit de lenevire, temându-se de osândă şi de pedeapsa muncilor veşnice.

Asemenea alt oarecare sihastru, era bântuit de duhul mândriei şi al lenevirei, şi se ruga lui Dumnezeu în fiecare zi să-l izbăvească de ispita aceasta. Deci, pentru ca să risipească gândurile, a scris pe o scândură învăţătura aceasta, şi o lua aminte în tot ceasul, şi o citea cu umilinţă, zicând: „Suflete al meu ticălos! Cercetează conştiinţa ta cu luare aminte, să cunoşti faptele tale, cum umbli în slujba Domnului, acum când poţi să faci vreo bunătate ca să te mântuieşti! Iar de te vei lenevi, vei fi osândit în focul Iadului. Nu uita, nemernicule şi nemulţumitorule, facerea de bine pe care ţi-a făcut-o Stăpânul, să te scape de primejdiile şi deşertăciunea înşelătoarei lumi, şi să te aducă la această sfântă linişte a pustiei, unde poţi să te mântueşti de te vei nevoi. Nu cheltui deşert rodul de mult preţ, ca să te biruiască lenevirea cea blestemată; ca nu venind fără de veste moartea, să te afle pustiu de tot binele, şi atunci să plângi neîncetat viaţa ta cea trecută. Gândeşte-te la frica și cutremurul ce vei avea când te vor pune de faţă la acel înfricoşat Divan, ca să dai seamă pentru tot cuvântul şi gândul deşert. Socoteşte cât urăşte şi munceşte pe cei păcătoşi, prea bunul Domn, că nici pe îngeri nu i-a iertat, nici pe strămoşi i-a lăsat nepedepsiţi, şi pe toată lumea a pierdut-o de tot, jalnic, prin potop. Cum te va lăsa necertat pe tine, nemulţumitorule, care ai călcat de atâtea ori, poruncile dumnezeieşti? Vezi mai înainte suflete al meu, judecata aceasta unde se vor vădi toate faptele şi lucrurile tale ruşinoase, să le audă toţi îngerii şi oamenii, să le cumpănească înfricoşatul Judecător cu faptele bune ce ai făcut şi să te trimită în viaţa veşnică, sau în munca cea nesfârşită, unde nu pot prietenii şi rudele să-ţi ajute sau să-ţi ia apărarea (avocaţii); ci numai faptele tale să stea de faţă spre mustrarea ta, ticălosule."

La acestea pe care le cugeta cuviosul, şi la altele asemenea, gândeşte şi tu fratele meu, şi în tot ceasul sileşte-te ca să pierzi lenea vătămătoare de suflet, ca să te izbăveşti de focul veşnic şi să te învredniceşti fericirii cereşti, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, căruia i se cuvine slava în veci. Amin.

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 129-131)