Doamne ajută și bine ați revenit la Iași, cu drag și dor de Sfânta Parascheva! Știu că ați venit și datorită copiilor dvs., care și-au dorit mult. Au fost și anul trecut la rând, au stat la închinare și le-a plăcut atât de mult încât și-au dorit să repete experiența. Povestiți-ne cum trăiesc ei pelerinajul. Sunt totuși copii și nu au atât de multă răbdare de obicei, dar iată că e o minune.

Da, este un dar al Sfintei Parascheva și o chemare a ei pentru copii, cu siguranță. Și o mângâiere pentru mine ca mamă. Chiar i-am întrebat de ce și-au dorit atât de mult, pentru că trebuie să recunosc că mi-aș fi dorit să vin la Cuvioasa într-o perioadă mai de așezare, mai de liniște, pentru că eu sunt un om al liniștii. Și, deși este extraordinar și fermecător pelerinajul, așa, cu tot tumultul acesta de emoții, de bucurie, parcă, uneori, noi, adulții, simțim nevoia și de un pic de așezare, să ne rugăm în tihnă.

Dar am venit luată pe sus de ei. De fapt, ei și-au dorit să venim neapărat cu ocazia pelerinajului. Și ar fi venit chiar în zilele praznicului, dacă nu ar fi fost școala. Alexandru a fost mobilizat de faptul că își aduce aminte din copilărie, din lecturile noastre din viața Cuvioasei Parascheva, cât era de milostivă și cum își împărțea hăinuțele săracilor și cum a ajutat pe toată lumea. Și s-a gândit că sigur nu îl va trece nici pe el cu vederea. Își dorea foarte tare o rulotă, pe care nu ne-am fi permis-o nici din punct de vedere financiar, nici contextual. Și a primit acea rulotă. Am rămas cu toții surprinși, dar prin diverse contexte, așa zise întâmplări, rulota a ajuns la noi și ne-am bucurat și ne bucurăm în continuare de ea, cu fiecare prilej și cu fiecare concediu, în numele Sfinților.

Ioan își dorește tare mult să ajungă la Sfântul Ioan Maximovici și știe că nu ne putem permite, adică este o escapadă destul de costisitoare, astfel încât și-a dat seama că numai o minune îl poate ajuta și a venit degrabă la Cuvioasa că știa că e o „afacere bună”, în ghilimele. În plus, urmează și examene, bacalaureatul și capacitatea, și știu sigur că trebuie ajutor.

Însă, ce m-a impresionat pe mine cel mai mult la ei este că i-a marcat atmosfera, ei au simțit, chiar dacă nu știu să formuleze foarte bine ca și copii lucrurile acestea, i-a marcat efectiv atmosfera pe care o creează pelerinajul și binecuvântarea Sfintei Parascheva în jurul comunității care se adună în cinstea ei: acest sentiment de bine, de întrajutorare, faptul că mereu cineva îi încuraja, mereu cineva le era alături, un ceiuț cald, o gogoașă etc. Au simțit efectiv bunătatea din oameni, bunătatea care se crea în atmosferă și care cred eu că este și o formă de binecuvântare a Cuvioasei, dar și un prilej ca oamenii să dea din ei ce au mai bun și mai frumos. Și avem nevoie să mai vedem frumosul din om. 

Aș vrea să spunem pentru cei care nu vă cunosc și ce vârstă au copiii, ca să fie ca o încurajare chiar și pentru adulții care poate nu au curaj și li se pare că e greu și un efort prea mare.

Copiii mei sunt începând de la trei anișori până la 21, fiind mulți – șapte copii. Dar la rând au stat cei mari, adică cel mai mic care a stat la rând avea anul trecut 12 ani, iar acum 13 ani, practic. Deci de la 13 ani au stat toată coada, au stat 12 ore anul trecut și 6 ore anul acesta. Chiar și cei mici au vrut neapărat să-și trăiască evenimentul și aventura. Au vrut să se înscrie și ei și au stat o oră jumătate – două anul trecut. Iar anul acesta nu s-au putut trezi. Cei mari au stat azi noapte, într-adevăr, iar cei micuți deja erau toropiți după o călătorie de toată ziua, venind din sudul țării. Pentru ei a fost obositor și n-au reușit să se trezească. Și era și foarte frig, nu cred că ar fi fost recomandat.

Mie mi se pare cu adevărat o minune a Sfintei Parascheva și simplul faptul că ei și-au dorit să vină. Deși au stat anul trecut 12 ore, să-și dorească să mai stea încă odată atât de multe ore...

Chiar le-a fost greu și mă și miram: „Ioan, nu spuneai că ți-a fost foarte frig?”. „Ba da, dar nu contează nimic. Chiar a fost foarte bine.”

Cel mic nu știa să definească exact starea, dar spunea că a fost foarte bine. O experiență frumoasă și bună, efectiv. Trăia frumos, trăia bucuria aceasta și starea de bine a oamenilor. Oamenii mai pot să fie buni. Asta e cel mai important.

(mărturie din anul 2025)

Fragment din: (Video) Minuni și bucurii: mărturiile unei mame cu 7 copii la Hramul Sfintei Parascheva