Vom putea goni din noi această patimă ucigătoare numai dacă suntem susținuți de speranța celor viitoare și de contemplarea fericirii făgăduite.

Într-adevăr, toate felurile de tristeți, fie cea izvorâtă dintr-o mânie ante­rioară, sau din pierderea unui câștig, ori din vreo pagubă suferită sau prici­nuită de vreo jignire, de vreo tulburare fără noimă a minții, sau cele care ne împing la o disperare de moarte, vor putea fi biruite, când având privirea îndreptată spre lucrurile veșnice, care vor veni, vom rămâne mereu voioși și neclintiți. Atunci nici nu vom fi doborâți de nenorocirile prezente, și nici înflăcărați de izbânzile avute, privindu-le pe toate ca pe niște lucruri pieritoare și nefolositoare.

(Sfântul Ioan Casian, Scrieri alese, Editura IBMBOR, 1990, p. 225)