Format în atmosfera de rugăciune şi înaltă trăire duhovnicească a Mănăstirilor Durau (jud. Neamţ) şi Cemica (jud. Ilfov), Părintele Justin Pârvu a îndurat, cu multă credinţă în Dumnezeu şi speranţă de viaţă mai liniştită, încercările temniţelor comuniste de la Văcăreşti, Jilava, Aiud şi Suceava (între anii 1948 -1964), mărturisind cu mult curaj dreapta credinţă, în vremuri de încercare pentru Biserică şi Ţară.

Ca deţinut politic, a fost forţat să lucreze în mină, iar apoi ca lucrător forestier, într-o perioadă în care mulţi monahi erau obligaţi să-şi părăsească mănăstirile în urma promulgării Decretului comunist 410/1959. Trecând prin încercările şi nedreptăţile vremurilor de prigoană, cu multă răbdare şi speranţă, a revenit în viaţa monahală, slujind ca ieromonah la Mănăstirile nemţene Bistriţa şi Secu şi alinând sufleteşte pe mulţi credincioşi care, îndureraţi şi dezorientaţi, îl căutau. Din anul 1991 a ctitorit, în apropierea satului său natal, Mănăstirea Petru Vodă şi, mai târziu, începând cu anul 1999, în apropierea acesteia, Mănăstirea de călugăriţe Paltin, în care a organizat un cabinet medical şi o casă pentru copiii săraci.

Părintele Justin Pârvu a reprezentat chipul monahului care, oriunde s-ar afla, este într-o permanentă luptă pentru dobândirea împărăţiei lui Dumnezeu şi pentru a face cunoscută lucrarea lui Dumnezeu celor din jurul său. Misiunea lui era aceea de a deveni lumina lumii şi sarea pământului (Matei 5, 13-14), dar mai ales rugător permanent pentru mântuirea oamenilor. Iar când monahul este chemat la slujirea preoţească, el devine iconom ai Tainelor lui Dumnezeu, urmând cuvintelor Sfântului Apostol Pavel: „nu ne propovăduim pe noi înşine; ci pe Hristos Iisus, Domnul" (2 Corinteni 4,5).

Prin activitatea sa jertfelnică, Părintele Arhimandrit Justin Pârvu a dat speranţă celor aflaţi în suferinţă, pentru că el însuşi a trecut prin multe suferinţe, fiind deţinut vreme de şaisprezece ani, apoi, supravegheat, hărţuit şi prigonit de autorităţile regimului comunist ateu. Însă, celor care au urmat calea cea strâmtă şi cu chinuri, Dumnezeu le-a făgăduit: „le voi da în casa Mea şi înlăuntrul zidurilor Mele un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic şi nepieritor" (Isaia 56,5).

Privind ia viaţa sa luminoasă şi la mulţimea ucenicilor, monahi şi mireni, pe care Părintele Justin Pârvu i-a îndrumat pe calea mântuirii în Hristos, considerăm că trecerea sa la cele veşnice, în urmă cu aproape şase ani, este o pierdere pentru viaţa şi lucrarea pastorală a Bisericii, pentru monahismul românesc şi pentru mulţimea credincioşilor care l-au cunoscut, însă am dobândit un nou rugător în cer. Preacuvioşia sa a rămas în amintirea ucenicilor un model de viaţă duhovnicească, o speranţă de ajutor prin mijlocirile sale către Dumnezeu, precum şi întărire duhovnicească prin cuvântările, sfaturile sau scrierile sale ziditoare de suflet.

Comemorarea Părintelui Justin, sub această formă de manifestare ca centenar al naşterii sale pământeşti, este o datorie şi o binecuvântare în acelaşi timp. Datoria este să ne amintim de înaintaşii noştri, cum spune Sfântul Apostol Pavel: Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa (Evrei 13, 7). Iar binecuvântarea vine din întâlnirea cu cel pomenit în şi prin rugăciune, dar şi prin evocările care se fac cu acest prilej, spre a întări şi încuraja pe cei care au nevoie de sfat şi povăţuire duhovnicească.

Aşadar, ne amintim în acest moment de Părintele Arhimandrit Justin Pârvu ca de un adevărat luptător pentru credinţă, pentru dreptate, dar şi un adevărat monah, a cărui preocupare principală a fost rugăciunea, la care s-au adăugat lucrul mâinilor, postul şi ascultarea duhovnicească.

Felicităm pe organizatorii acestui eveniment duhovnicesc, în primul rând pe Părintele Stareţ Hariton Negrea, care astăzi aniversează 20 de ani de la primirea hirotoniei întru ieromonah, pe toţi vieţuitorii din obştea Mănăstirii Petru Vodă, precum şi pe toţi credincioşii pelerini care vin cu evlavie la această mănăstire, ctitorie a Părintelui Justin Pârvu!

Cu sentimente de preţuire şi recunoştinţă pentru lucrarea rodnică şi îndelungată a Părintelui Justin Pârvu în ogorul Bisericii, ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să aşeze sufletul său împreună sfinţii, iar obştii monahale şi tuturor ucenicilor lui să le dăruiască sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, întru mulţi şi binecuvântaţi ani!

Cu părinteşti binecuvântări,

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

(*** Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la împlinirea a o sută de ani de la naşterea Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu (1919 - 2019), Mănăstirea Petru Vodă, duminică, 10 februarie 2019)