Îţi scriu toate acestea, fiindcă în primul rând văd că ai multă sete să înveţi rugăciunea şi să te foloseşti, iar în al doilea rând, pentru că sunt interesaţi şi alţi prieteni de-ai tăi să înveţe această lucrare. Îmi mai scrii să-ţi spun dacă eşti bun de călugăr.

Văd semne bune la tine, dar cel mai bine este să te încerc de aproape. Când vei găsi un prilej bun, vino câteva zile să stai împreună cu noi. Fiindcă te osteneşti zilnic şi nu poţi să te rogi multe ore, pune-ţi în program să te scoli dimineaţa cât mai devreme.

Până pleci la lucru, să spui mereu rugăciunea (n.r. ‒ rugăciunea minții, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!) şi să faci şi cincizeci de metanii. În duminici şi sărbători, fiindcă nu lucrezi, străduieşte-te pe cât poţi să foloseşti timpul cât mai bine.

În duminici şi la marile sărbători Hristos dă har îndoit (n.r. ‒ de două ori mai mult). Îmi aduc aminte că atunci când vieţuiam în ascultare cu stareţul meu lucram puţine ore zilnic, numai câte erau necesare pentru câştigarea hranei zilnice. Dar în duminici şi sărbători întotdeauna aveam nelucrare.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie ‒ Dascălul rugăciunii minții, traducere și editare de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 210-211)