Poate că nicio altă femeie nu L-a iubit și prețuit atât de mult pe Mântuitorul Iisus Hristos ca și femeia cea păcătoasă despre care s-a făcut pomenire la Denia din această seară.

Desigur, nu prea există om care să nu știe această întâmplare din Scriptură. Femeia păcătoasă, care intră tăcută în casa lui Simon, împreună cu vasul de alabastru cu mir de mare preț, nu mai este păcătoasă. A auzit glasul și cuvintele lui Iisus, iar în viața ei a avut loc o importantă „transformare” duhovnicească, care o va duce mai târziu spre Împărăția lui Dumnezeu.

Această femeie, căzută, cum am spune noi, L-a uns pe Hristos cum se ungeau pe atunci împărații, pe cap, așa cum se ungeau cei mai străluciți preoți și monarhi, și pe picioare, așa cum erau unși oaspeții de sărbători. Dar, totodată, această ungere s-a făcut și spre moartea și îngroparea Mântuitorului.

Toate lacrimile vărsate de femeie și ceea ce a făcut pentru Mântuitorul în văzul celor prezenți îi va aduce iertare de păcate, fiind considerată un simbol al pocăinței desăvârșite! Pentru că nu există nicio persoană la care să nu poată ajunge și să nu lucreze harul și mireasma lui Dumnezeu! Asta, dacă ne dorim cu adevărat o schimbare semnificativă în viața noastră!

Hristos stă mereu înaintea noastră! Să ne facem puțin curaj să „Îl abordăm” așa cum a făcut femeia păcătoasă. Cum? Participând cât de mult putem la sfintele slujbe ale bisericii, primenindu-ne sufletele prin spovedanie, împărtășire, ca să putem primi, așa cum se cuvine, Învierea lui Hristos cea mult așteptată!