Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în ședința sa din 4 iulie 2023, a luat mai multe decizii privitoare la viața Bisericii. Printre acestea, se numără una aparte, respectiv introducerea în calendarul ortodox român a Sfântului Ierarh Ioan Maximovici. Un Sfânt cu mare trecere înaintea lui Dumnezeu și mai ales iubit de toți cei care-i trec pragul, în Catedrala din San Francisco, de pe Coasta de Vest a Statelor Unite ale Americii.

Acest Ierarh, născut și educat în Ucraina (4 iunie 1896), este un sfânt american deoarece ultima parte a vieții a trăit-o acolo, și conform doctrinei canonice ortodoxe el a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Americană (Orthodox Church of America). Potrivit dreptului bisericesc, un om poate fi declarat sfânt de către Biserica Ortodoxă locală unde acesta și-a petrecut și încheiat viața.

Revenind la Sfântul Ioan Maximovici, este interesant faptul că el a cunoscut ororile războiului încă din tinerețe, familia sa fiind evacuată în timpul războiului civil din 1921. Însă această traumă personală nu l-a făcut egoist sau distant față de semenii săi, ci i-a transformat inima într-o biserică vie, unde au încăput toți oropsiții care i-au ieșit în cale. Absolvent de Teologie, a ales calea monahismului, dar nu pentru a se închide în sine, spre un dialog direct cu Dumnezeu, ci pentru a se închide pentru sine, spre un dialog indirect cu Dumnezeu, prin ajutorarea celor năpăstuiți.

A fost trimis misionar în China, respectiv episcop de Shanghai. Trebuie precizat că în anii 30, această mare țară era complet diferită față de China de astăzi, nefiind atât de dezvoltată din punct de vedere economic și practicând o atitudine ostilă față de tot ce venea din exterior. Sfântul Ioan, cu o blândețe aparte, specifică Sfinților, a refăcut unitatea creștinilor ortodocși din China și totodată a demarat întrajutorarea semenilor, indiferent de naționalitatea sau religia lor. De fapt, această atitudine, de a te dedica celor aflați în suferință (de orice fel ar fi ea) a străbătut viața Sfântului ca un fir roșu. Permanent, oriunde s-a aflat, Sfântul Ioan Maximovici a avut grijă față de cei deznădăjduiți, disperați, săraci, încercați de viață sau dependenți de narcotice ori vicii ucigătoare.

Din cauza venirii comuniștilor la putere, Sfântul Ioan urmat de mulți refugiați, a plecat din China, ajungând în Insulele Filipine apoi la Paris și Bruxelles. La Paris, Sfântul devine Ierarhul rușilor din exil. Aici este un episod ce leagă Ortodoxia românească de acest mare misionar. În anii 50, rușii și sârbii nu aveau un locaș al lor de rugăciune în capitala Franței. Adeseori, ei erau primiți de către comunitatea de români în Catedrala Ortodoxă Română din Paris, existentă și astăzi în aceiași locație, respectiv 9 Bis, Rue Jean de Beauvais. În exilul lor amar, ortodocșii, indiferent de etnie, vorbeau aceiași limbă a rugăciunii în fața Sfântului Altar.

Sfântul Ioan ajunge în cele din urmă pe tărâm american. La San Francisco, unde este chemat de către creștinii ortodocși ruși, găsește o eparhie divizată cu multe probleme administrative și nu numai. Cu răbdare, multă rugăciune, tact pastoral și diplomație le așează pe toate pe un drum către Dumnezeu. Una din ctitoriile sale, Catedrala Maicii Domnului Bucuria Tuturor Necăjiților, prin însăși denumirea ei, arată direcția unde și-a îndreptat atenția Sfântul Ioan, chiar și acolo, în țara bunăstării și a libertății. A desfășurat o activitate prodigioasă în SUA devenind episcopul nu doar a rușilor, ci a întregii Coaste de Vest, în persoana lui găsindu-și pacea și liniștea un număr mare de americani. A înființat Frății Ortodoxe, a deschis parohii, a sfințit biserici dar cel mai important a schimbat vieți. Toți cei care l-au cunoscut și-au schimbat traiectoria vieții, dintr-una haotică în una directă cu, în și spre Hristos.

Cunoscându-și dinainte sfârșitul, în 2 iulie 1966 a plecat la Domnul, fiind condus pe ultimul drum de un mare număr de creștini, clerici și laici deopotrivă. A fost înmormântat în Catedrala pe care a iubit-o atât de mult. În iulie 1994, a fost trecut în rândul sfinților, iar în iulie 2023, 29 de ani mai târziu, fiind trecut oficial și în calendarul nostru ortodox românesc. Această decizie matură și firească a Sfântului Sinod vine în urma evlaviei de care se bucură Sfântul Ioan Maximovici în rândul creștinilor români. Deși a fost un om foarte riguros și chiar aspru, mai ales cu el însuși, Sfântul Ioan Maximovici rămâne în conștiința Bisericii ca un om al bucuriei, rugăciunii și carității, într-un cuvânt un om care a adus Lumină în viața celor care l-au cunoscut, direct sau indirect. Cu alte cuvinte, un Sfânt contemporan.