Cineva întrebase pe Cuviosul Ioan Scărarul dacă există semne sigure după care se poate afla dacă sufletul se apropie de Dumnezeu sau dacă se îndepărtează de El. Pentru că obiectele simple au unele indicii care arată dacă sunt bune sau nu: când, de exemplu, începe să putrezească varza, carnea, peştele, atunci putem observa uşor acest lucru din cauză că încep să miroasă urât, îşi schimbă culoarea, gustul, chiar şi aspectul exterior ne vorbeşte de stricăciunea lor. Ce se întâmplă, dar, cu sufletul, pentru că, fiind imaterial, nu poate degaja miros urât şi nici nu-şi poate schimba aspectul? La această întrebare, sfântul părinte a răspuns în felul următor: unul din semnele sigure ale morţii sufleteşti este evitarea slujbelor bisericeşti. Omul care-şi împietreşte inima faţă de Domnul, în primul rând, începe să evite a merge la biserică. La început străduieşte să ajungă la slujbă mai târziu, iar mai apoi încetează cu totul să vină în casa lui Dumnezeu. Iată de ce pentru călugări prezenţa la slujbe este obligatorie. E adevărat că din cauza unor probleme urgente uneori se permite să se lipsească de la unele slujbe, însă, atunci când este cu putinţă, această prezenţă este socotită ca o datorie indispensabilă.

(Sfântul Varsanufie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 46)