Cel ce a plăsmuit inimile noastre deosebi şi cunoaşte toate lucrurile noastre (Psalmul 32, 15), numai Acela poate vindeca inima; El poate să intre în conştiinţa noastră, să ne atingă inima şi să ne mângâie sufletul. Dacă nu ne mângâie El inimile, mângâierile omeneşti sunt zadarnice şi fară de folos; după cum, iarăşi, când ne mângâie Dumnezeu nu ne poate vătăma nimeni, de ne-ar necăji mii şi mii de oameni. Când Dumnezeu întăreşte inima, nimeni n-o poate clătina.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omiliile despre pocăinţă, Omilia a patra, p. 72)