Dacă o persoană nu simte nevoia să se căsătorească, dar nici nu crede că ar face față vieții monahale, e bine să aleagă viața de celibatar?

Păi cum s-o mai aleagă, dacă a ales-o viața pe ea? Dacă nu ești nici căsătorit și nici monah, e limpede că te-a ales viața de celibatar. Important este să fii cu Dumnezeu și să nu fii singur, că a zis Dumnezeu „nu e bine să fie omul singur”. Așadar, se poate să fii celibatar singur, și se poate să fii celibatar și să nu fii singur.

Păi cum s-o mai aleagă, dacă a ales-o viața pe ea? Dacă nu ești nici căsătorit și nici monah, e limpede că te-a ales viața de celibatar. Important este să fii cu Dumnezeu și să nu fii singur, că a zis Dumnezeu „nu e bine să fie omul singur”. Așadar, se poate să fii celibatar singur, și se poate să fii celibatar și să nu fii singur. Când te simți singur, vei fi singur, chiar dacă ești căsătorit! Așadar, dacă alegi să fii celibatar, alege să-ți jertfești, să-ți răstignești plăcerile egoiste specifice celibatarului. Alege să nu fii singur: la locul de muncă, în parohie, într-o asociație, în bloc, oriunde. Dar în parohie, la locul de muncă, poți să-ți găsești și să-ți jertfești plăcerile singurătății fiind atent la nevoile celor de lângă tine. Seara, în singurătatea ta, făcând ce-ți place, încearcă să-ți tai voia. Sa spunem că citești cartea care-ți place și nu e nimeni care să te întrerupă pentru că are nevoie de tine. Ei, întrerupe-te singur, chiar în momentul în care îți place mai mult, și mergi la icoană și roagă-te pentru cei care nu pot citi pentru că au copii, soție, soț, necazuri… Rugăciunea ta va fi vie și de mare folos. La fel, dacă te uiți la televizor: închide televizorul exact când e mai palpitant filmul și încet, încet, vei vedea că ești mai aproape de Dumnezeu și de ceilalți.

Să nu ne temem să fim celibatari. Să-ndrăznim și pe această cale și să ne temem doar de ratare. Să nu ratăm chemarea de a deveni persoane, chemarea de a învăța viața în comuniune de iubire, de a învăța să fim „una” în Hristos. Să cugetăm la cuvântul unui Părinte care spunea cam așa: „Neisprăvit este omul care nu-L are pe Dumnezeu în el, fie că-i monah, fie că-i căsătorit, fie că-i celibatar!”. Iată, așadar, ce e nevoie să alegem: să fim plini de Dumnezeu. Să ne lăsăm conduși de El și să ne tăiem voia și plăcerile noastre pentru viața frivolă. Plăcerea să o tai ca să pui în locul ei Bucuria Lui! Cum spunea cineva mai adineauri: „Când încep să-L aud pe Cel Ce-mi spune: Veniți la Mine, că Eu sunt Viața și Cine Mă mănâncă pe Mine are Viață în el, ce voi face? Voi alege să fumez o țigară renunțând la Viață?”. Dar dacă n-am simțit Viața și Bucuria, dacă n-am gustat că Dumnezeu e bun, fumez și eu o țigară, nu, ce să fac? Uite ce să faci. Să te întrebi așa: „O fi ceva mai bun decât țigara? Am auzit că Domnul e mai bun. Mă duc să văd!”. Și să te duci în fața icoanei și să zici: „Am auzit, Doamne, că Tu ești mai bun decât o țigară. Adevărat este? Dacă da, Te rog, dă-mi să gust, că altfel nu pot să mă las de fumat!”. Și vă lasă El, cunosc eu cazuri!

De la același autor

Ultimele din categorie