Daniile domnitorilor români la Mănăstirea Vatoped – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

 

Sfântul Ştefan cel Mare, cu coroană pe cap, închi­nă Maicii Domnului cu Pruncul în braţe o bisericuţă. Dedesubt se vede stema Moldovei, capul de zimbru, şi anul 1496.

Ne aflăm în faţa Mănăstirii Vatopedu, cu hramul Buna Vestire. Este una din cele mai vechi şi mai mari mănăstiri atonite, a doua în ordine ierarhică după Marea Lavră. Aşezată la malul mării, pe latura de nord a peninsulei Athos, pe un platou însorit, adăpostită de o parte de munţi şi păduri, iar de cealaltă de livezi, de grădini şi de vii. Mănăstirea Vatopedu uimeşte privirea şi inima prin măreţia construcţiei, prin numeroasele turnuri, prin vechime, prin frumuseţea slujbelor şi prin bogatul tezaur de artă, cultură şi tradiţie milenară ce se păstrează aici.

Din punct de vedere istoric Mănăstirea Vatopedu este considerată cea mai veche mănăstire din Sfântul Munte. Prima aşezare, după tradiţie, datează din anul 383. Fiind distrusă de mai multe ori, în secolul IX a fost refăcută de trei fraţi: Atanasie, Antonie şi Nicolae, călu­găriţi aici. În secolul al XI-lea ajunge mănăstire mare cu sute de călugări. În anul 1204, cruciaţii au ucis mai mulţi călugări în Vatopedu şi au devastat mănăstirea. Biserica, cu hramul Buna Vestire, datează din secolul al XI-lea, cu frescă din anul 1312.

Domnii Moldovei şi Ţării Româneşti au făcut danii mari Mănăstirii Vatopedu. Cel dintâi este pomenit Ştefan cel Mare şi Sfânt, care a zidit pirgul (turnul de apărare) şi arsanaua (portul) de la malul mării. Pe zidul acestei clădiri din piatră cu trei etaje se vede şi astăzi tabloul votiv săpat în basorelief de marmură şi cu inscripţie în limba greacă.

Sfântul Ştefan cel Mare, cu coroană pe cap, închi­nă Maicii Domnului cu Pruncul în braţe o bisericuţă. Dedesubt se vede stema Moldovei, capul de zimbru, şi anul 1496. O altă stemă a Moldovei mult mai mare, tot din marmură, se află pe peretele de la intrarea în bise­rică. Probabil este de pe timpul lui Alexandru Lăpuşneanu, care face mari danii şi reparaţii la biserică. Vizavi de stema Moldovei se află stema Ţării Româneşti săpată în marmură.

După Ştefan cel Mare şi Sfânt, Neagoe Basarab înnoieşte o bună parte din incinta mănăstirii, între anii 1512-1520. El construieşte un paraclis nou închinat Brâului Maicii Domnului; acoperă biserica mare cu tablă de plumb, reface pirgul (turnul de pază), pivniţa, bucătăria şi magaziile de alimente. Tot el dă ajutor anual 200 taleri de argint, iar Vlad Vintilă (1535) dă ajutor 10.000 aspri de argint. Alexandru Lăpuşneanu face reparaţii în biserică, pune stema Moldovei pe peretele de vest, de-a dreapta uşii de intrare, şi dă ajutor anual 300 galbeni roşii şi 65 aspri turceşti (1561).

Matei Basarab ajutoare pentru biserică şi donează icoanele împărăteşti din catapeteasmă, în anul 1635. Tot lui i se atribuie stema Ţării Româneşti pe peretele de vest al bisericii, de-a stânga uşii de intrare. În anii 1644, 1654, 1672 şi 1678 se fac substanţiale lu­crări de reparaţie din veniturile Mănăstirii Golia din Iaşi. Vasile Lupu dă ajutor pentru întreţinere şi achită dato­riile mănăstirilor atonite către turci, în anul 1652. Sfântul Constantin Brâncoveanu dă ajutor bănesc anual câte 21.000 aspri pentru lucrări de refacere. La fel şi domnii fanarioţi dau ajutoare pentru înnoirea mănăstirii, între anii 1760-1794.

(Protosinghel Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, pp. 440-441)

De asemenea, puteți citi și:

(II) Mănăstirea Vatopedu - Pelerinajul părintelui Cleopa Ilie la Sfântul Munte

De la același autor

Ultimele din categorie