Paraclisul „Sfântul Nicolae” din Kareia

 

Paraclisul a fost construit în 1882 pe locul unei biserici mai vechi.

Clădirea cu turlă, situată vizavi de Altarul Bisericii „Protaton”, este biserica cimitirului din Kareia. Este închinată Sfântului Ierarh Nicolae. Paraclisul a fost construit în 1882 pe locul unei biserici mai vechi.

În „Patericul Sfântului Munte”[1], alcătuit de monahul Andrei Aghioritul, este consemnată următoarea întâmplare:

„În 1901-1903, pe când în Sfântul Munte se retrăsese ca exilat Patriarhul Ecumenic Ioachim al III-lea, când s-a întâmplat să ajungă odată în Karyés, lângă biserica Protatonului, lângă bisericuţa Sfântul Nicolae, acolo unde este cimitirul laicilor care mor în Sfântul Munte, Patriarhul a zărit un monah în vârstă, cu mătăniile în mână, rostind rugăciunea şi vânzându-şi rucodelia – mătăniile făcute de el.

Patriarhul s-a uitat la bătrânelul acela şi a fost impresionat de înfăţişarea demnă şi de felul său smerit de a fi. A întrebat şi i-au spus că era un duhovnic şi că-şi vindea rucodelia sa. S-a apropiat, a cumpărat un şirag de mătănii şi l-a întrebat: «Cuvioase părinte, mi-au spus că eşti duhovnic şi aş vrea să vin la Coliba ta să mă spovedesc. Unde locuieşti?»

Patriarhul nu purta nici engolpion şi nici vreun alt semn distinctiv, pentru a-i fi recunoscut rangul, ci umbla asemenea unui simplu monah.

Duhovnicul nu ştia că este Patriarh şi, cu toată simplitatea ce-l caracteriza, i-a răspuns: «Sanctitatea Voastră, nu poţi intra în Coliba mea pentru că este foarte joasă, iar tu, după cum văd, eşti foarte înalt. » Într-adevăr, era foarte înalt, dar duhovnicul nu se referise la acest lucru, ci prin harul Duhului Sfânt a cunoscut lipsa de smerenie şi mândria caracterului său.

Patriarhul i-a spus duhovnicului: «Iubite, mă voi pleca şi astfel voi încăpea în Coliba ta. La nevoie, voi putea intra şi târâş. Este chiar atât de joasă? »

Duhovnicul i-a spus atunci Patriarhului: «Sanctitatea Voastră, dacă ţi-ai fi plecat gâtul, acum ai fi fost pe tron! »

Patriarhul Ioachim a fost surprins de aceste cuvinte, iar când a înţeles că duhovnicul nu ştia care-i era rangul – aşa cum el singur a mărturisit – mult s-a folosit de pe urma acestei lecţii de smerenie. Iar duhovnicul, se spune, era vestitul pentru virtutea şi harisma sa de a proroci şi prevesti părinte Grigorie, care se nevoia la Colibele de sihaştri de la Schitul Sfânta Ana Mică.”

 

[1] Monahul Andrei Aghioritul, Patericul Sfântului Munte, traducere de pr. dr. Gabriel Mândrilă şi Laura Mândrilă, Editura Sophia, Bucureşti, 2013, pp. 86-87.

De la același autor

Ultimele din categorie