Un fragment despre copilăria Mitropolitului Iosif cel Sfânt al Moldovei

„Avea îndemânare deosebită la desen. Nu odată maică-sa l-a dojenit că-i acoperea pereţii de la spatele casei cu tot soiul de chipuri de oameni, vite, care, căruţe, pe care le zugrăvea cu cărbune cu uimitor meşteşug. Într-un rând a zugrăvit cu cărbune pe-o scândurică, netezită bine, chipul mamei lui, cu atâta asemănare, încât biata mamă l-a lăudat şi, după ce i-a dat un sorcovăţ, a luat scândurica şi-a aşezat-o frumos în casă, pe masă, pentru a o păstra”.

Ziarele ieșene de la începutul secolului al XX-lea prezentau, cu ocazia mutării la cele veşnice a mitropolitului Iosif Naniescu, mai multe crâmpeie din viaţa marelui și bunului mitropolit. Astfel, ziarul Curierul Românesc prezenta, în ediția sa din 25 ianuarie 1902, următoarele:

De mic copil Ioan era năzdrăvan: inteligent şi plin de vioiciune. La vârsta de nouă ani, aflându-se la scăldat la un iaz cu mai mulţi băieţaşi de vârsta lui, a scăpat pe unul din ei, care era să se înece într-o ştioalnă, scoţându-l de chică la mal. Altădată, maică-sa Teodosia, măsurându-l pe spate cu Sfântul Nicolai din cui, pentru că îşi rupsese iţarii într-un cireş, a spălat putina şi n-a mai dat pe acasă, decât după vreo două săptămâni, când a fost găsit la o stână de către un cumătru al părinţilor lui.

Fiind isteţ şi înzestrat cu o memorie admirabilă, ştia sute de pagini pe de rost din Psaltire şi Ceaslov. Avea îndemânare deosebită la desen. Nu odată maică-sa l-a dojenit că-i acoperea pereţii de la spatele casei cu tot soiul de chipuri de oameni, vite, care, căruţe, pe care le zugrăvea cu cărbune cu uimitor meşteşug. Într-un rând a zugrăvit cu cărbune pe-o scândurică, netezită bine, chipul mamei lui, cu atâta asemănare, încât biata mamă l-a lăudat şi, după ce i-a dat un sorcovăţ, a luat scândurica şi-a aşezat-o frumos în casă, pe masă, pentru a o păstra. Ioniţă era, însă, sfiicios nevoie mare…. Tot de mic arăta o deosebită tragere de inimă spre tagma călugărească”. 

De la același autor

Ultimele din categorie