În 1961, egumenul Piicodim şi ieromonahul Iacov au hotărât să zidească o bisericuţă în cinstea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril. Egumenul a ales locul şi a pus ţăruşi drept semne.

Apoi, el a plecat la Limni. În noaptea aceea i-a apărut Părintelui Iacov un ofiţer înalt, blond şi frumos, cu o sabie de aur, care i-a spus:

- Părinte, sunt Arhanghelul Mihail. Nu doresc ca biserica mea să se zidească în locul acela ce s-a însemnat cu ţăruşi, ci acolo unde îți voi arăta eu. Şi aplecându-se, a mutat ţăruşii mai încolo.

Dimineaţa, Părintele Iacov s-a dus şi a aflat ţăruşii mutaţi. Paraclisul urma să se zidească provizoriu din lut şi paie, deoarece nu existau acolo materialele necesare, în noaptea următoare însă, s-au arătat Părintelui Iacov doi ofiţeri cu săbii de aur şi i-au spus:

- Suntem Arhanghelii Mihail şi Gavriil. Să-i spui egumenului că noi nu voim să se zidească din lut şi paie casa noastră, ci din nisip, var şi lemne, iar pe acoperiş să puneţi ţiglă.

Dar aceste materiale nu existau sus în munte. Era sărăcie mare şi nu exista nici drum bun pentru a fi transportate. De aceea, Părintele Iacov i-a întrebat de unde să ia aceste materiale. Atunci, aceia i-au răspuns:

- Părinte, nu te mâhni, căci noi ne vom îngriji de aceasta. La noapte va ploua şi râul va aduce mult nisip. Iar materialele de construcţie vor fl dăruite de creştinii evlavioşi.

Şi toate s-au făcut aşa cum au spus arhanghelii de mai înainte şi cu ajutor minunat.

(Stelian Papadopulos, Fericitul Iacov Ţalikis, Stareţul Mănăstirii Cuviosului David „Bătrânul”, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 115-116)