Minunea săvârşită de Mâna Dreaptă a Înaintemergătorului

Înainte ca egumenul să dea binecuvântare, l-am rugat să scoată Sfânta Dreaptă să o sărut şi să mă binecuvânteze cu ea. Egumenul a consimţit îndată şi m-am însemnat pe cap cu Sfintele Moaşte, rostind totodată şi obişnuita rugăciune.

La 16 mai, anul mântuirii 1961, într-o zi de luni, la sărbătoarea Sfintei Treimi, după Liturghie, preotul slujitor, ieromonahul Pavel, mi-a povestit minunea pe care a făcut-o Sfânta Dreaptă a Înaintemergătorului:

– Părinte Lazăr, ţi-ai dat seama ce mi s-a întâmplat astăzi la Liturghie?

– Am văzut eu ceva, însă mai bine spune-mi Sfinţia Ta.

– Sigur ai auzit cum la slujba Utreniei m-am chinuit să zic ecfonisele. Rămăsesem fără glas, din pricina faringitei care mă chinuie adeseori.

– Cum să nu. Am observat şi chiar am zis în sinea mea: „Oare, va reuşi părintele să ducă la bun sfârşit Liturghia? Şi mai ales astăzi, când este şi sobor?”.

– Ascultă-mă! Când ne-am adunat toţi preoţii în biserică, să ne închinăm pentru Liturghie, mă aflam într-o stare foarte grea. Înainte ca egumenul să dea binecuvântare, l-am rugat să scoată Sfânta Dreaptă să o sărut şi să mă binecuvânteze cu ea. Egumenul a consimţit îndată şi m-am însemnat pe cap cu Sfintele Moaşte, rostind totodată şi obişnuita rugăciune. Apoi, am sărutat Sfânta Mână cu multă evlavie şi dragoste, rugându-l pe Sfântul Ioan să se milostivească de mine şi să mă vindece de boală care mă tiraniza, ca să pot rosti ecfonisele cu uşurinţă şi să citesc Evanghelia cu glas frumos, aşa cum se citeşte la astfel de praznice împărăteşti.

Cam acestea le-am spus Sfântului Ioan, în timp ce-i sărutam Sfânta Mâna. Şi – o, minunile şi grabnicul ajutor al marelui Înaintemergător al Domnului! – îndată am simţit lucrarea dumnezeiescului Har. Mi s-a înmuiat gâtul, mi-am recăpătat glasul şi mi s-a înmulţit râvna dumnezeiască, după care am putut, cu multă evlavie şi dragoste, să rostesc ecfonisele şi să citesc Evanghelia cu uşurinţă. Pentru toate acestea am mulţumit cu evlavie şi cu recunoştinţă preabunului nostru Ocrotitor, preaslăvitului Botezător şi înaintemergător al Domnului, cu ale căruia mijlociri să ne învrednicim de sfârşit bun şi de Împărăţia Cerurilor. Amin.

– Aşa să fie, părinte! Aşa să fie! Amin.

(Monahul Lazăr Dionisiatul, Povestiri dionisiate, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu–Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2012, pp. 156-158)

De la același autor

Ultimele din categorie