Cuvinte simple din Sfântul Munte (8) – Întruparea Domnului, suprema Smerire

Cuvinte duhovnicești

Cuvinte simple din Sfântul Munte (8) – Întruparea Domnului, suprema Smerire

    • Cuvinte simple din Sfântul Munte (8) – Întruparea Domnului, suprema Smerire
      Părintele Efrem de la Sarai alături de duhovnicul său, părintele Efrem Filotheitul (din Arizona)

      Părintele Efrem de la Sarai alături de duhovnicul său, părintele Efrem Filotheitul (din Arizona)

Toţi se întrec în ceruri întru smerenie, având ca pildă smerenia dumnezeiască; iar cel care imită şi urmează această smerenie dumnezeiască, se apropie şi mai mult de Persoana dumnezeiască.

Însuşi Dumnezeu, după firea Sa, este mult mai smerit decât toate fiinţele smerite. Iar Domnul nostru Iisus, vrând să se smerească şi mai mult, ca Dumnezeu, pentru a ne arăta nouă cât de mult ne iubeşte, nu a putut găsi din punct de vedere uman ceva mai mult. Însă, a găsit un drum al supremei smerenii. Cum adică s-a smerit şi mai mult Hristos? Întrupându-Se. Întruparea este cea mai mare expresie a smereniei (dumnezeieşti). Cel întrupat şi Cel fără de trup este, bineînţeles, acelaşi, dar ca Întrupat, Dumnezeu, Cuvântul Cel fără de trup, este şi mai smerit. Hristos este acelaşi şi după Întrupare, însă prin în-omenirea Lui a dat oamenilor precum şi îngerilor posibilitatea să înţeleagă faptul că El Însuşi este cu adevărat mai smerit decât toţi cei smeriţi.

Ca urmare, toţi se întrec în ceruri întru smerenie, având ca pildă, smerenia dumnezeiască; iar cel care imită şi urmează această smerenie dumnezeiască, se apropie şi mai mult de Persoana dumnezeiască, iar în timp ce se apropie tot mai mult de Dumnezeu, Îl iubeşte şi mai mult, şi din ce în ce mai mult şi pe aproapele. De aici înţelegem că atunci când iubim cu adevărat pe aproapele nostru, ne apropiem şi mai mult de Domnul. Adică, ce înseamnă că îl iubim pe aproapele? Îl ajutăm şi nu îi pricinuim rău, din toate punctele de vedere. Deseori, însă, pur şi simplu nu gândim binele, şi suntem încă departe, şi de om, şi de Hristos. Suntem departe din pricina patimilor. În situaţia aceasta, nu trebuie să deznădăjduiască cineva, nici să depună armele. Ci omul va depune efort, va învăţa arta de a se lupta (duhovniceşte), de a-şi vindeca patimile, şi în acest fel va înainta în viaţă.

(Efrem ieromonahul, stareţul Schitului Vatopedin Sfântul Apostol Andrei, Cuvinte simple din Sfântul Munte, Traducere din limba greacă Pr. dr. Constantin Petrache, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2012, pp. 31-32)

Cuvinte simple din Sfântul Munte (1) - Pocăința

Cuvinte simple din Sfântul Munte (2) – Dumnezeiasca Liturghie şi Pocăinţa în Iad

Cuvinte simple din Sfântul Munte (3) – Refuzul pocăinţei chiar şi în iad

Cuvinte simple din Sfântul Munte (4) – Frângerea inimii şi pocăinţa puţin înainte de moarte

Cuvinte simple din Sfântul Munte (5) – Cu rugăciunea lui Iisus batem la poarta milei dumnezeieşti

Cuvinte simple din Sfântul Munte (6) – Prin pocăinţă redobândim darurile

Cuvinte simple din Sfântul Munte (7) – Lacrimile pocăinţei şi Harul Divin