A fost nepot al ctitorului mănăstirii Dohiariu, cuviosul Eftimie, și fiu al marelui duce Ioan. În lume se numea Nicolae, s-a născut la Constantinopol, a fost cel dintâi scriitor al cronicilor împărătești și era cinstit pentru înțelepciunea și virtutea lui. A venit din Constantinopol la Athos, s-a făcut ucenic al unchiului său, a devenit monah și a fost rânduit de el egumen. Mănăstirea a iubit-o ca pe o mamă, a înnoit-o, a îmbogățit-o și a mărit-o și a strălucit-o, dăruindu-și toată averea părintească, „încât s-a arătat cu adevărat al doilea ctitor al ei”. A fost rânduit și Protos al Sfântului Munte. Dumnezeieștii Arhangheli, ascultând rugăciunea cuviosului, l-au ajutat să mărească mănăstirea și să picteze biserica pe care le-a afierosit-o, tocmai datorită minunatei lor intervenții. Mai înainte de moarte, cuviosul a renunțat la egumenie pentru a se bucura de harul liniștii.

Pomenirea lui se cinstește pe 9 Noiembrie, împreună cu Sfântul Cuvios Eftimie.

(Moise Aghioritul, Sfinţii Sfântului Munte, Editura Mygdonia, Karyes, Sfântul Munte, 2008, p. 167)