Cine se ia pentru plăceri, trebuie să ştie că acestea se banalizează, oamenii încep să se vadă aşa cum sunt, fără dragoste, critic, să se urască chiar. Aşa se destramă o viaţă, o nuntă. De ce? Păi, trebuie să vezi oleacă când s-au cununat oamenii aceştia? Poate în perioade nepermise, poate în post chiar.

Oare de ce s-o fi născut copilul acesta cu piciorul strâmb? Oare de ce s-o fi născut cu capul deformat…? Pentru că omul nu mai ţine un post, o rugăciune, omul nu mai ţine o sărbătoare, o duminică, o Înviere, o Bobotează şi merge în lumea asta alcoolică, care e altă pacoste în societatea noastră, a creştinătăţii noastre…!

De aceea şi tineretul care trăieşte la ora actuală, majoritatea suferă de boala aceasta mentală numită handicap. Păi, handicapul acesta modern al nostru nu-l vindecăm în nici un caz în lumea medicală. Nu se poate, sunt atâtea şcoli şi internate în care se muncesc bieţii învăţători şi profesori şi pedagogi să scoată ceva din capetele astea care au apucat pe căi greşite. Ce să mai scoţi, dragul meu, ce să mai faci…?

Omul nu trăieşte pentru sine, omul este binecuvântat să trăiască pentru celălalt. Trăind pentru celălalt, trăieşti pentru sine.

(Pr. Iustin Pârvu,  Daruri duhovniceşti, Conta, 2007, pp. 163-164)